Large Hadron Collider se pregateste sa isi reia activitatea

este un subiect interesant si de urmarit. din pacate romanii sunt prea ocupati cu flacarile violete ale hrebenciucilor locali si de curva cea mare politica pentru a da importanta unor lucruri care, probabil, sunt peste nivelul lor cognitiv, creierul localizat in spatiul carpato-danubiano-pontic fiind concentrat doar la cum sa faca si sa desfaca bani. Daca la LHC s-ar produce fascicule cu bani 7 trilioane de euro in loc de 7 TeV atunci cu siguranta romanul i-ar da importanta si pun pariu ca psd-ul si-ar trimite reprezentanti acolo sa faca lobby pentru o impartire echitabila a banilor: nastase ia 3 geoana doua vanghelie doua si mitrea doua trilioane of course.

Era mai interesant daca faceati si o comparatie intre energiile LHC si cele din, sa zicem, spatiul interstelar sau vantul solar sau unde se vehiculeaza in mod natural astfel de energii. Ca sa vedem despre cata energie e vorba de fapt, si cat dureaza acele emisii la LHC si in spatiu (daca se poate). Asa, 1 TeV nu-mi spune mare lucru, mie cititor mediu, decat ca parca mi-aduc aminte ca infamul neutrin are masa de numai 65 eV

Deci avem sansa sa murim inainte sa termine Basescu “modernizarea statului”. Naspa.

Unde e comentariul conspirationist obligatoriu ?

@Vlad Stoiculescu: pai,daca-i musai…le-as spune celor ce se lupta din greu cu…ma rog,tot ce e de luptat,sa stea linistiti.Pe data 21-12-12,gata!S-a terminat cu toate necazurile noastre.N-ar fi mai bine sa ne pregatim il liniste si pace?E doar un sfat,nu chiar un apel.Dca am uitat ceva,scuze!

@al-romanu:

Energia protonilor din componenta razelor cosmice poate ajunge pana la sute de milioane de TeV (Tera Electron Volt), cam energia unei mingi de tenis ce se misca cu viteza de cativa zeci de m/s, in timp ce energia protonilor de la LHC este de maximum 7 TeV, cam energia unui tantar in zbor. Diferenta esentiala este legata de fluxul de asemenea protoni in atmosfera terestra si in LHC, ce conduce la un numar foarte diferit de procese de ciocnire. Mult mai mare la LHC decat in atmosfera terestra, dar cu aceiasi produsi de interactie (inclusiv micro gauri negre).

Nu s-au prins ca va oprit iarasi ?

Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice…
Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă [acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3 (ale quarkului d-1/3, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului)… ], sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „ particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, … ). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune… , de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0 (Z la puterea zero), odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. … Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri… ), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea… ). … Acele posibile „găuri negre” , de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, INCLUSIV DE CELE ALE LHC DE ACUM), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, … din zona apropiată …
Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 de grade în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale) … Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin… ; întuneric; aciditate… ) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang… ; „lumină” ; bazicitate… ). Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „ ). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel… ) domeniul de interacţionare. … Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă” , aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare… ) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune” … Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule… ) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil” ), comportamental (,) energetic, matematic (,) în general (geometric, în special) , logic, filozofic/metafizic… , dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…

“Collider Detector at Fermilab (CDF) este unul din cele doua detectoare de particule (alaturi de DZero) ale acceleratorului de particule Tevatron de la laboratorul american de fizica particulelor Fermilab, de langa Chicago, SUA. Acceleratorul produce si accelereaza pana la energii de 1 TeV (1 terra electron volt) protoni si antiprotoni. Protonii (materie) si antiprotonii (antimaterie) au mase egale, dar sarcini electrice opuse. Acestia au energia de repaus (energia masei) un pic sub 1 GeV. Prin urmare, acestia sunt accelerati la energii de aproape o mie de ori mai mari decat dacar ar fi in repaus, pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii. Un fascicul de protoni contine aproximativ 100 miliarde de protoni, iar unul de antiprotoni aproximativ 10 miliarde (este mai dificil sa se produca si sa se acumuleze antimateria, caci are tendinta de a se anihila cu materia).
Au loc aproximativ 2 milioane de coliziuni de fascicule pe secunda, iar la fiecare coliziune interactioaza in medie doar cate una-doua perechi de protoni si antiprotoni. Cum un proton este format din trei cuarci plus gluoni care tin cuarcii impreuna (iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni), de fapt la o ciocnire proton-antiproton are loc la nivel elementar o interactie intre un cuarc si un anticuarc, sau intre o pereche de gluoni. Aceasta interactiune elementare duce la crearea de noi particule subatomice care nu pot fi produse decat la aceste energii mari, iar aceste particule se dezintegreaza rapid, rezultand alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care formeaza CDF, in fiecare lasand depuneri de energie. Prin acestea, cercetatorii pot reconstrui apoi traiectoriile acestor particule si deduce despre ce particula e vorba, ce impuls si ce energie are.”
Multe dintre microparticule sunt “iluzii” asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca “jerbele” au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip “melc”), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca acestea sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar acele linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele/campurile dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), ele pot fi particule inactive pana atunci, din spatiul inconjurator, activate datorita energiilor mari degajate [exista in atmosfera terestra o multitudine de particule primare, neincadrate temporar in structuri, ce se mai denumesc si materie eterica; vantul solar este si el raspunzator de improspatarea acestora, iar miscarea lor este conditionata de campul magnetic terestru si de “obstacolele” intalnite (feng shui); de asemenea, omul poate primi aceasta materie eterica prin partea de jos a corpului si din stanga, iar eliminarea particulelor necorespunzatoare se va face pe partea dreapta…]. Aceste particule primare (electoni liberi, quarkuri…) pot fi aduse, in alte cazuri, din afara (fazei vibratorii a) planului material [energiile mari create vor “stimula” materia experimentata si, artificial, o poate duce spre interactionare cu astfel de particule]. Nici din camera de vidare nu pot fi scoase in totalitate aceste particule, decat cele ce adera la procese, structuri; in acceleratoare, vor fi, cu siguranta. …Aceasta, daca nu cumva s-a mers pe o EROARE continua de interpretare a CONJUNCTURILOR ENERGETICE din timpul coliziunilor: nu se intalnesc, numai, o particula cu o alta particula sau antiparticula, ci, se intalnesc, un fascicul, cu un alt fascicul si trebuie considerat tot “mediul” inconjurator al procesului!!! Iar daca la proton-antiproton ar mai fi de acceptat chiar si “ciocnirea” [nu e o ciocnire clasica, ci o fortare de conjunctura realizata de "vecinatati", in cele din urma, actionand polaritatile "+/-" de manifestare ale particulelor in discutie; polaritatile "+/-" ale retelelor primare sunt cate 6, cu raport 1/2 sau 2/1, adica, +4/-2 sau -4/+2 si in rotatie permanenta de spin], la retelele primare ale electronului si pozitronului (pozitron devenit material in conditiile accelerarii), este mai greu de crezut ca vor degaja componente !!! Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Deci, conjuncturile energetice (fondul energetic) in care se desfasoara procesele dau “legea” si regulile. O greseala asemanatoare au mai facut fizicienii clasici, cand au eliminat, prin interpretarea incorecta a experimentelor, existenta ETERULUI (FORTA A CINCEA)!!!

Nu s-au prins, ca va fi oprit iarasi ?

@val_one:
d-le VLAD,cand te privesti in oglinda pricepi ca ceiace vezi e imaginea unui om naiv si deci neavenit sa comenteze fenomene LHC.VLAD atarna-ti o icoana de gat si spue rugaciuni de izbavire pentru 2012. AMIN.