LHC-ul va lua iar startul. “Gaura neagră” a isteriei

Domnule Pentia va felicit pentru initiativa de a va exprima opiniile pentru un public larg! Mult succes !

Prostirea tax-payers-ilor cu Higgs-bosonul. Cronica unui esec anuntzat. In loc de 7 TeV – deocamdata (minimum un an jumate) doar 3.5 TeV, apoi om trai si om vedea, daca nu o ia iar prin balarii fasciculul si se evapora heliul lichid belind totul in jur, mai ales magnetzii, ca acum un an, poate se trece la 5 TeV und so weiter. Asa ca la aceste energii descoperit eventual va fi chics bosonul. Iar “boss-ul” Heuer, un Aymar ceva mai smecher, deja prosteste lumea cu “si Susy e un experiment important, ca si paritatzile e interesante, nu numai bosonul ala, ca poate nici la 7 TeV nu vom da de el, asa ca va fi nevoie de un accelerator si mai mare”, bla-bla-bla, doar or mai jumuli fraierii de alte cateva miliarde de euroi.
Pentzio, iesi la pensie linistit, ca nu o sa apuci nici macar sa mirosi bizonul lui Dumnezeu. Sa-i puna insa Necuratul pe guvernantzi sa arunce pe fereastra banii nostri – ai alora care platim corect taxele – pe cacealmalele grandioase ale CERN-ului – ca atunci chiar trebuie sa iasa lumea in strada.

Daca nu gresesc, o “gaura neagra” este un camp gravitational extrem de puternic, generat de o masa uriasa, concentrata intr-un volum foarte mic. Am mai citit ca asemenea gauri negre se produc in mod natural si chiar traverseaza pamantul.
Ati putea caracteriza comparativ, printr-o caracteristica numerica, gaurile negre uriase din Univers, cele care se produc zilnic in interactia razelor cosmice cu atmosfera terestra, si cea care se va produce pe 4 noiembrie?

Ce spune acest “lucid” de mai sus confirma cu prisosinta (daca mai era nevoie) faptul dovedit experimental ca si intunericul se propaga cu viteza luminii.Bravo,domnule,felicitari!Fuga,inapoi,la toporul de piatra!Acolo e lumea in care va simtiti bine.

poate ca FLOTA a disparut intr-o gaura neagra .Poate cerem o confirmare , fara Funeriu . Daca asa a fost in mersul naturii , asta e . Dar daca Flota lucreaza inca pe apele lumii ingropam acceleratorul ?

Felicitari pentru articol ! Dar, acum fara gluma sau ironie, va intreb ce parere aveti despre “acceleratorul de particule sabotat din viitor” ptr ca s-a scris pe tema asta in media ?

Cred ca o buna parte din temerile nascute de punerea in functiune a LHC-ului vi se datoreaza, prin chiar folosirea unor expresii din registrul religiei, a fortelor divine, luminoase, in lupta grea cu fortele intunericului… Imi suna copilaresc mai degraba, decat sugestiv, particula lui Dumnezeu – bosonul lui Higgs, mult cautatul. O fi el cheia teoriei standard, o explica el existenta masei, si-o deschide el alte orizonturi de cercetare, dar de aici si pana a-l considera vreo particula divina, spre deosebire de celelalte care n-ar fi, e o greseala. Sarmanul foton, particula de lumina, pe el l-ati uitat? Sa-si fi pierdut el privilegiul de a fi considerata unica particula de divinitate?
Rezultatul acestei greseli, ca si a popularizarii stiintei in randul maselor sub forma unui amalgam pestrit de pseudostiinta cu pseudoreligie, e vizibil. O noua asteptare a apocalipsei, prevestita si de Nostradamus – nu-i asa, in care persoane nu tocmai analfabete se prind de maini in spirale sau alte figuri geometrice, fac matanii sau cine mai stie ce alte ritualuri, ca nu cumva indrazneala omului de a-l pune la probe experimentale pe Dumnezeu sa-l infurie pe acesta incat sa ne arunce direct intr-o gaura neagra de pacatosi ce suntem…

… iar pentru cine vrea mai multe detalii,
citeva explicatii ri(t)mate:
youtube.com/wat../

Totdeauna ma voi intreba de ce inca exista superstitii si temeri stupide in aceasta lume; este uimitor cat de repede putem avansa tehnologic fiind si atat de inchisi la minte. Experimentele de la Cern ne pot ajuta sa intelegem mai multe despre ce stiam deja dar pot oferi si premize pentru noi teorii, poate unele care ne vor schimba si vietile. Le urez tuturor celor implicati in proiect cat mai mult succes si cat mai multa indiferenta la punctele de vedere primitive ce nu inceteaza sa apara.

Pentru si mai multe informatii care sper ca pot aduce clarificari pentru cineva din afara domeniului:
blog.lucianshom../

E un document mai lung, dar sper ca cei care au rabdarea sa il citeasca vor gasi informatia dorita.

“aly” are mare dreptate. Fizicienii au mania metaforelor si dau nume trasnite noilor desoperiri pe care le fac: “vierme”, “spin” etc. Au obiceiul sa dea explicatii cat mai poetice la care se mai adauga erorile de traducere, erorile ce provin din slaba pregetire a unor alti fizicieni care , de fapt, nu cunosc perfect fenomenul respectiv si dau explicatii aproximative. Daca mai adaugam si dorinta ziaristilor de senzational, iese ceva de nerecunoscut.

@Lucian Ancu
Am facur o citire rapida a materialului pe care ni l-ati indicat mai sus si abia acum devin ingrijorata. Combateti acel grup de fizicieni care semnaleaza pericolul ca gaura neagra rezultata sa distruga Pamantul prin argumentul ca acest fenomen nu s-a produs, nu a fost observat nicaieri in natura. De unde stiti ca nu exista? Cate fenomene vor fi existand, pe care inca nu le-am descoperit, observat?
Spuneti ca probabilitatea producerii unei gauri negre distrugatoare este extrem, extrem de mica. Domnule, dar ca sa-si permita cineva sa faca un experiment, acesta probabilitate ar trebui sa fie nula!!!

Nu ma treceti la categoria de superstitioso, ci la categoria rigurosi. Provocand un asemenea fenomen, existand un asemenea risc,chiar infinitesimal, nu trebuie sa lasi absolit nimic la mila hazardului!

Erata: facut, superstitiosi…

Draga Val, intreaga natura este creata sa nu poata fi pe deplin explicata, tocmai de aceea exista si hazardul, altfel noi am fi Dumnezeu, asa ca stai linistita, la fiecare pas pe care il faci exista hazardul care daca vrea poate sa-ti rupa piciorul, deci daca esti bine esti pentru ca Dumnezeu vrea asta. Acelasi lucru si cu acest experiment, daca trebuie sa mearga rau va merge rau, daca trebuie sa mearga bine sa fi sigura ca va merge bine. La mila hazardului oricum suntem.

Domnule Basescu
Eu stiu cat de fragili suntem in fatza hazardului, dar nu cred ca avem dreptul sa ne jucam, provocandu-l intr-o masura apocaliptica, pentru un castig nu cine-stie-ce.
Eu sper, ba nu, pretind, ca posibilitatea de a se produce acel fenomen nedorit sa nu existe deloc.

Buna ziua domnule Pentia si felicitari pentru articol. Este bine ca cercetatori romani de la CERN, precum dumneavoastra, descriu din timp despre LHC si fizica particulelor si in special linistesc oamenii cu privire la gaurile negre. Totodata ma sunt onorat ca ati citat din explicatia mea (sub pseudonimul Nariad) de la comentariul numarul 12 din articolul din Cotidianul despre dark energy.

As dori sa completez pentru doamna de la comentariul 12 din acest articol ca argumentul forte pentru care gaurile negre microscopice de la LHC nu sunt periculoase este tocmai ca astfel de coliziuni ca la LHC (adica intre protoni si protoni) au loc zilnic in atmosfera Pamantului, de miliarde de ani, ba chiar si la energii nu de zece sau o suta de ori mai mari ca la LHC, ci la anergii de milioane de ori. Si cu toate acestea, Pamantul este inca aici. Prin urmare, la LHC omul nu va produce decat o mica fractiune din ce se produce deja in Natura. Acesta este motivul pentru care nu e absolut nici un pericol.

Pentru cei interesati de mai multe despre gaurile negre microscopice la LHC, va recomand acest articol:

stiintaazi.ro/i../

Cu bine,
Adrian Buzatu

[...] aflat că se va da din nou drumul la acceleratorul elveţian de particule. Cît de curînd. Mi se pare normal. Vine iarna. La mine în Drumul Taberei, [...]

Problema nu este ‘de unde venim ?’ ci ‘unde si mai ales CUM sa plecam ?’. Asta de fapt spera omul sa rezolve.
Pai daca se pune in evidenta bosonul ce da masa sau se explica mecanismul prin care particulele primesc masa, si cata ,putem avea o sansa sa plecam de pe Pamant cand va veni vremea ( daca o sa apucam acele vremuri ca specie). Deci scopul ( mai indepartat oricum ) este de fapt SUPRAVIETUIREA . Ca sunt si scopuri ce nu au nimic
de-a face cu stiinta , sunt absolut sigur ! ca oriunde !
In mod normal, ca individ ma doare undeva de CERN si LHC dar experimentele de acum vor fi benefice pentru
specia umana ( eu unul sunt totusi sceptic daca e vorba ca specia umana sa mai apuce acele vremuri ).

@val
La intrebarea: “Ati putea caracteriza comparativ, printr-o caracteristica numerica, gaurile negre uriase din Univers, cele care se produc zilnic in interactia razelor cosmice cu atmosfera terestra”

ti-am raspuns prin postarea urmatoare: “Ce este o gaura neagra?” Acolo poti vedea, printre altele, ca producerea de gauri negre la LHC pe timp de 1 an de functionare, este aceeasi cu cea datorita razelor cosmice care au cazut pe Pamant timp de 1 miliard de ani. Efectul – inca nu a disparut nimeni, din aceasta cauza.

Nu stiam ca pe 4 noiembrie se va produce vreo gaura neagra.

@lol

Multumesc pentru aprecieri.
Legat de intrebarea “ce parere aveti despre “acceleratorul de particule sabotat din viitor”” trebuie sa iti spun ca problema este foarte interesanta. Urmeaza sa postez un comentariu separat pe aceasta tema. Este o problema abordata de fizicieni seriosi din lume. Dar, ca orice ipoteza socanta, este primita cu mult scepticism de lumea stiintifica. Personal nici eu nu cred in ea.

@ali

Afirmatia ta “nu cumva indrazneala omului de a-l pune la probe experimentale pe Dumnezeu sa-l infurie pe acesta incat sa ne arunce direct intr-o gaura neagra de pacatosi ce suntem…” este abordata si stiintific de cercetatori consacrati. Acestia au emis ipoteza, descrisa sub forma matematica, cum ca prin inversarea curgerii timpului, prezentul poate fi influentat din viitor. Asa de exemplu, s-ar fi facut deja o prevenire si impiedicare a noastra in incercarea de a te atinge de bosonul Higgs. Vezi articolul din The New York Times: nytimes.com/200../

Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice…
Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă (acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3, în ultimul caz, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului…), sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, …). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune…, de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0 (Z la puterea zero), odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. …Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri…), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea…). …Acele posibile „găuri negre”, de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, …din zona apropiată…
Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 de grade în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale)… Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin…; întuneric; aciditate…) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang…; „lumină”; bazicitate…). Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel…) domeniul de interacţionare. …Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă”, aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare…) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune”… Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule…) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil”), comportamental(,) energetic, matematic(,) în general (geometric, în special), logic, filozofic/metafizic…, dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…

Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice…
Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă (acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3, în ultimul caz, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului…), sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, …). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune…, de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0 (Z la puterea zero), odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. …Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri…), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea…). …Acele posibile „găuri negre”, de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, INCLUSIV DE CELE ALE LHC DE ACUM), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, …din zona apropiată…
Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 de grade în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale)… Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin…; întuneric; aciditate…) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang…; „lumină”; bazicitate…). Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel…) domeniul de interacţionare. …Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă”, aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare…) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune”… Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule…) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil”), comportamental(,) energetic, matematic(,) în general (geometric, în special), logic, filozofic/metafizic…, dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…

avem la dispozitie o suta de kg.de bosoni,pe care ii vom vinde in mahala