Cristian
Teodorescu

Neculai Constantin Munteanu publică în serial în revista 22, Top 5 cei mai scîrboşi informatori. I-a cunoscut personal pe toţi cinci, scrie N.C. Munteanu. Toţi au avut legături cu Europa Liberă. Iar cu unii dintre ei a şi lucrat. Pe locul cinci şi eroul primului episod, Emanuel Valeriu. Pe locul 4, Constantin Bălăceanu Stolnici, pe 3 se află Ivan Deneş, iar pe locul 2, Nicolae Balotă.

Despre fiecare în parte N.C.Munteanu a publicat cîte un episod în revistă după o amănunţită documentare în arhivele CNSAS. [ citeste mai departe ]

Pe vremea lui Ceauşescu am fost trimis să fac pe recenzorul, ca profesor ce eram în satul Vizureşti, comuna Ciocăneşti. Asta s-a petrecut într-o  zi însorită, cu pămîntul de pe uliţe încă moale, după o ploaie lungă, şi cu bălţi în mijlocul drumului strălucind ca argintul viu.  Nu prea aveam chef să merg, dar nici nu-mi venea s-o las singură pe Gabi, profesoara de istorie şi geografie. Eu trebuia să fiu bărbatul care bate la poartă, iar ea, persoana care înregistrează datele, fiindcă scrisul meu nici eu nu-l înţelegeam prea bine. [ citeste mai departe ]

Cumătrul lui Traian Băsescu, Paul, cel care-şi spune prinţ, i-a trimis Regelui Mihai o scrisoare de la mulţi ani, plină de mizerii, care a fost preluată de agenţiile de presă şi care începe cu „Dragă unchiule”. Paul îl acuză aici pe rege că în 50 de ani de comunism n-a făcut nimic pentru popor, în afară de mesajele pe care le transmitea, „de Paşti şi de Crăciun” Textul mi se pare mizerabil. (http://www.mediafax. [ citeste mai departe ]

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. [ citeste mai departe ]

Pentru mine şi pentru numeroşi alţii Regele Mihai a însemnat, mulţi ani, vocea pe care o auzeam la Radio Europa Liberă. O voce care amintea, cumpănit, despre Libertate şi Democraţie şi care le ura cetăţenilor României fericire, seninătate şi un trai bun. Mesajul Regelui era, în acei ani, pentru cei mai vîrstnici prilej de nostalgii sau de „Ce i-o mai fi trebuind şi lui Mihai? Ce-a fost a fost! [ citeste mai departe ]

Mizerabil sfîrşit pe colonelul Gaddafi! Să te crezi erou şi apărătorul unei cauze şi să te piteşti într-o gaură de scurgere, de unde să fii extras şi împuşcat ca un maidanez turbat e tot ce poate fi mai dezonorant. Dacă tot n-a fugit din Libia, Gaddafi – mă aşteptam – va alege moartea cu o armă în mînă. [ citeste mai departe ]

Un text din Caţavencii.

Cînd la noi a izbucnit scandalul vămilor, cu mascaţi şi arestări subite, mi-am adus aminte de Pavel Ivanovici Cicikov şi de ultima lui îndeletnicire ca angajat al statului, îninte de a începe să cumpere suflete moarte: fusese vameş. Se îmbogăţise lăsîndu-i pe traficanţi să treagă graniţa nevămuiţi. Ghinionul lui Pavel Ivanovici a fost că s-a luat la ceartă, la un chef, cu un alt slujbaş de la vamă, cu care era mînă în mînă. Slujbaşul a făcut după aceea un denunţ secret împotriva lui. [ citeste mai departe ]

Cu toată preţuirea mea faţă de Ion Diaconescu, cred că ultimul mare ţărănist a scăpat partidul din mînă după moartea lui Corneliu Coposu. N-a avut autoritatea cu ajutorul căreia să împiedice spargerea partidului şi n-a ştiut să le taie unghiile celor care au ruinat PNŢCD, pretinzînd că ei sînt adevăraţii ţărănişti.

Ion Diaconescu n-a avut autoritatea incontestabilă a lui Coposu. [ citeste mai departe ]

Nici atunci cînd vedea şi putea scrie cu mîna lui, Borges nu s-a încurcat cu ticluirea vreunui roman. Acest gen nu intra în calculele lui artistice. A rămas toată viaţa credincios povestirii. Argentinianul care nu se simţea bine decît în bibliotecă şi în cafenelele unde-şi întîlnea prietenii literari a ştiut, înainte de a orbi, că îşi va trăi orbirea fără să sufere şi fără a deveni o povară pentru alţii.

Înzestrat cu o memorie uluitoare, a continuat să trăiască printre cărţi şi după ce a orbit. [ citeste mai departe ]

N-am nimic contra poeţilor suedezi. Nu i-am prea citit. N-am de asemenea nimic dacă Academia Suedeză dă vreunuia dintre ei Premiul Nobel. Fiindcă şi dacă aş avea ceva împotrivă, nu mai e nimic de făcut. Mi se pare chiar că întoarcerea periodică la poeţi a juriului acestui premiu e un lucru de bine. Poetul suedez laureat în acest an a fost tradus în România, a şi vizitat România. Recunosc că nu l-am citit şi că atunci cînd ne-a vizitat ţara nu l-am văzut. Şi nici n-am suferit din cauza asta. M-am uitat la biografia şi la bibliografia lui. [ citeste mai departe ]