Nevoia de diversitate, prospetime si  perspective  noi e cu atat mai presanta cu cat ne dam seama ca obosim inutil   urmarind vesnic aceleasi figuri extenuate de alergatul intre televiziuni,  aceleasi nefiresti rictusuri de falsa indignare, aceleasi platitudini  rostite cu aer pretios   sau, mai grav, aceleasi opinii iesite din portofel.

Calitatea dezbaterii nu e niciodata prea inalta in spatiul public romanesc iar Vox-ul a contribuit, macar uneori, la ridicarea nivelului ei.

Partea cea mai simpatica a VoxPublica este ca, desi  captiva cumva unui public interesat preponderent de politica interna,  si-a expus cititorii si altor zone, poate mai putin incrancenate si apocaliptice, dar la fel  interesante si “controversial” (partea de popcult e preferata mea).   Sentimentul urgentei in arta e chiar mai acut uneori decat nevoia de micsorare a deficitului.

Asa ca nu imi pare deloc rau ca am contribuit la VoxPublica.  Si nici nu cred ca va disparea.  Parafrazandu-l pe Mark Twain, as zice ca zvonurile sunt in mare masura exagerate.

Un protest simpatic impotriva prostiei galagioase care se manifesta plenar ori de cate ori, in lumea libera,  vreun artist vizual, fie el si obscur,  indrazneste abordeze teme care au legatura cu prea-iubitul profet al lui Achmed, teroristul confuz din valiza lui Jeff Dunham.

Danezii de la Jyllands Posten (pusi pe lista neagra a fiecarui extremist care se respecta), Ayan Hirsi Ali (refugiata in SUA), Theo van Gogh (asasinat) au simtit cu totii pe pielea lor efectele acestei boli.

Indrazneala de a nu fi de acord, curajul de a pune intrebari, inteligenta de a folosi umorul sunt concepte straine invatatilor islamici care isi folosesc stiinta pentru inspira asasini al caror grad de discernamant este egal cu cel al unei conopide.

Ma indoiesc ca amaratul ala de profet al lor e alergic la caricaturi.  Nu poate fi. Altfel nu ar fi lasat in urma o civilizatie care are totusi suficiente argumente pentru a nu-i fi rusine de propria mostenire.

Adunatura de frustrati care ii interpreteaza in cheie mortala invataturile nu vor vedea probabil niciodata raiul islamic. Dar asta, pana la urma,  e problema lor.  Devine si a mea cand nu pot prelua aici episodul din South Park care i-a ultragiat pe virginii din madrase.   De teama represaliilor, episodul respectiv a fost cenzurat si este probabil singurul care nu e inca disponibil pe southparkstudios.com

Restrictiile lor nu sunt si ale mele iar limitele interactiunii dintre noi, in calitate de cetateni ai lumii, sunt stabilite in functie de cel mai mic numitor comun si nu in functie de interpretarea pe care niste indivizi oarecare o dau unei carti, indiferent de cat de sfinta ar fi ea.

Cum nu am nici cel mai mic talent la desen, imi permit sa preiau una din caricaturile din Jyllands Posten. Enjoy:

PS:  Apropo de libertatea de exprimare, azi sunt extremist islamic:  comentariile vor fi inchise.

Uitam prea repede

Ce mai face domnul Necolaiciuc din Florida?

Dar domnul Popa de la Jakarta?

Dar domnul Omar din Siria?

A aparut vreo informatie noua privind bizara vizita a lui Mircea Geoana la Moscova?

Toate cazurile de mai sus au facut valuri inainte de alegerile de anul trecut.  Nu sunt singurul care se intreaba cum au aparut informatiile acelea  tocmai atunci.  Insa asta e mai putin relevant.  Important e institutiile statului sa functioneze.  Sa furnizeze raspunsurile si rezolvarile pe care le asteptam de la ele pentru a putea sa mergem mai departe.  Deocamdata traim in “Ziua Cartitei”

Uitam prea repede.  Traim ca intr-un serial american in care personajul principal se trezeste  dintr-un lung vis ori de cate ori  e nevoie de o schimbare brusca de scenariu.   O luam de la capat cu tot felul de cazuri si dosare in preajma alegerilor doar pentru a le lasa in adormire pana cand, din cine stie ce motive pe care nu le intelegem, ele redevin stiri de prima pagina. Suntem cumva complici la piesa asta de teatru.  Pentru ca nu punem intrebari, pentru ca nu insistam, pentru ca ne lipseste memoria.

Mi-e teama ca peste vreo trei luni o sa uitam si de Catalin Voicu, cu stenogramele lui cu tot.

Avem sindicate conduse de lideri care isi fac cumparaturile la Harrods.  Intre doua drumuri, vand falsa putere a clasei muncitoare celui care liciteaza mai mult.  Politicianului,  omului de afaceri, infractorului.  Ca si partenerii lor din CES, sindicalistii nostri  isi disputa halci din buget.  Tichete de masa, privatizari, pensii private, servicii financiare. Toate smulse din mana statului in numele proletariatului.   Jimmy Hoffa n-a murit degeaba.

Avem politicieni care care schimba partide si cumpara voturi cu acelasi aer natural cu care sforaie  sofisme la tv.  Nascuti ca persoane publice sub dictatura ranjetului cinic,  se feresc de lucruri concrete si de consecventa.  Daca ti-e rusine, mori.  Daca incerci sa fii responsabil, dispari. Te joci de-a normalitatea?  Or sa rada de tine.  Te feresti de greu? Te vor admira.  Crezi ca societatea asta are vreun viitor? Esti fraier!   Stim bine ca supravietuirea e individuala.

Romania?  Duca-se! Pretiosul tau eu va fi deja salvat. E hotarat, teoria lui Darwin e incontestabila,  supravietuieste doar  cel mai bine dotat sa o faca.  Adica tu.

Avem servicii secrete. Multe. Pentru oamenii  astia onoarea se masoara in numarul de inregistrari cu oamenii de la tv mergand la curve.  Perversiunile vin pe factura, se raporteaza pe offshore si au scutire de taxe.   Cu cat poti documenta mai multe cu atat patria-ti va fi mai  recunoscatoare.   Sigur, nu esti tampit sa le dai procurorului.  Daca le vinde ala mai scump decat ai putea tu sa o faci? Siguranta si incredere.  Insa doar pentru cei alesi.

O problema cu statul veti spune. Nu numai.

Avem banci. Retele uriase de filiale pline de oameni amabili care intr-o vreme aveau o trasatura comuna.  Uitau sa te avertizeze asupra riscurilor.  Foile alea multe cu litere mici si termeni greu de priceput erau responabilitatea ta si numai a ta.  Bancile traiesc, nu-i asa,  intr-o societate amorala.  Datoria lor era doar sa faca profit.  S-au achitat cu brio. Un exemplu de succes al capitalismului care si-a uitat ochelarii acasa.  Daca isi sparge capul bajbaind, o sa ne amuzam de pe margine, inainte sa remarcam surprinsi: creditul e ca sufletul unui budist.   Traieste si daca banca moare.

Avem si supermarketuri.  Lanturi care se extind ca in visele frumoase ale liberalismului de scoala.   Cand se va scrie istoria, Romania va fi reprezentata de o tanara fecioara  in varful unei movile de cumparaturi, fluturand drapelul cu oferte speciale la mici si bureti de baie.  Pe fundal un observator atent va remarca fantomele miilor  de amarati, platiti cu 5 milioane si munciti ca intr-o nuvela proasta de Zaharia Stancu, in noile colhozuri consumeriste.   Profitul e amoral, v-am zis.

Traim intr-o societate distrusa.   Si ne mintim atribuind  vinovatii la gramada si uitand tot timpul vinovatii de ieri.  Dormim mai bine cand unul de la tv “i-o zice” aluilalt.  Ne simtim razbunati fara sa stim de ce.  Fara sa vedem ca dupa derularea genericului, aia doi se bat pe burta.

Injuram dupa ce suntem inselati insa doar ca sa ne racorim, fatalist, fara sa invatam nimic din patania noastra.  Ne jucam ca la ruleta, stiut fiind ca, statistic, e improbabil sa luam aceesi teapa de doua ori la rand.

Ne mobilizam doar  in functie umori.  Daca uram cu patima sau daca ne pierdem mintile.  Sau daca suntem platiti.

Nu am vazut pana acum vreo alianta a platitorilor de taxe, vreo miscare a consumatorilor, vreun fir calauzitor care sa uneasca societatea in vreo directie, oricare ar fi ea.    Ne pacalim pe noi insine convigandu-ne ca avem  interese   diverse ca sa gasim cel mai mic numitor comun cu femeia de serviciu,  corporatistul de la Microsoft si postasul.

Transparenta fondurilor publice? Sa se ocupe ONG-urile.  Drepturile consumatorului?  ANPC.   Calitatea serviciilor publice?  Eh, ne descurcam, ca stim noi pe cineva care stie pe cineva.

De 20 de intelegem individualismul dintr-o perspectiva evolutionista iar ideea de societate ca pe o multime amorfa.   Il suspectam pe cel de langa noi dar, paradoxal, ne punem sperantele in cate un mantuitor de serviciu pe care ne suparam cand nu reuseste. Nu observam decat arareori ca “Escul” zilei nu e cu mult diferit de vecinul de palier.

Sunt unii care cer dreptate in numele nostru.  Empatizam, ii admiram uneori, dar nu credem ca vor reusi vreodata.  Pentru ca stim prea bine cum suntem. Si daca se intampla sa ii auzim dupa masa, ni se par stridenti.

Iar sub domnia relativului,  ticalosilor le e frica doar de alti ticalosi.

Asta e mica noastra drama, de care ne plangem uneori,  incapabili sa vedem cata putere avem.

Lucrase pentru cativa ani in Germania si se intorsese acasa fermecat de modelul de societate pe care il gasise acolo.  Birocratia functiona, taxele erau mari dar le platea toata lumea fara sa cracneasca, produsele si serviciile aveau exact calitatea pe care o asteptai de la ele. Da, munca era munca dar nu te simteai vreodata inselat de partener sau furat de stat.  Pe cand in Romania….

Dupa expozeul asta, individul s-a intors la parchetul lui. Cand a terminat si-a cerut, fireste, banii pentru care se invoisera.  Amicul meu ii avea pregatiti dar, inainte sa ii dea, a cerut o chitanta.  Parchetarul l-a privit stupefiat si, dupa cateva secunde de tacere indignata i-a zis: “Haideti domnu’, om serios sunteti?  Parca n-ati sti unde traim si cum merge treaba.”

Pai cam asa merge treaba, omul avea pe undeva dreptatea lui.  Insa la nivelul societatii nu prea merge.

Ascultand povestea asta mi-am amintit de toate teoriile liberalismului autodidact romanesc care se multumeste sa observe ce multi si bine platiti functionari are statul roman uitand sa remarce si faptul ca o gramada de bunuri si servicii se plimba prin economie nefiscalizate.  Nu vorbesc de marile operatiuni de evaziune sau de sifonari de bani publici prin diverse metode bine documentate deja ci de micile business-uri gri care prospera in liniste pana le loveste cate o apocalipsa d’asta care nu prea face  diferente de nuanta.

Depinde pe undeva si de noi ca indivizi felul in care merge societatea.  De micile noastre gesturi, de micile noastre meschinarii la ale caror consecinte ne gandim arareori.  Asta spune destul de mult si despre felul in care ne raportam la noi insine.  Nu credem ca individual contam. Ca putem schimba, sau influenta macar, ceva, orice cat de mic din mersul Romaniei dincolo de obositoarele runde de alegeri, parca tot mai dese in  ultima vreme.

Statul greseste prin neglijenta si incompetenta si, uneori, ticalosie dusa la rangul de politica publica.   Asta n-ar trebui sa ne opreasca sa vedem  parul din proprii ochi.

Data viitoare cand mai platiti la negru un zugrav, o cursa de taxi, un pachet de tigari ganditi-va ca tocmai ati furat din pensia si asa mica a parintilor, v-ati asigurat de un drum la farmacie pentru medicamentele pe care le-ati platit deja o data, ati intarziat cu o secunda autostrada aia morganatica, ati contribuit la umilirea unui profesor de la scoala copiilor vostri.

De cand naiba faptul ca altii fura mai mult a devenit o scuza?

Zilele astea, stridenta  liberalismului ratat e egalata doar de zgomotul solidaritatii tampe, cu tuse  grosiere si revansarde.

“Grasul” suntem, pana la urma, cu totii.

O insulta pentru ascultatorii de Public Enemy sau   NWA, ca sa dau doar vreo doua exemple.

Sincer, ascultand-o,  m-a facut sa ma gandesc la injuraturile alea generice pe care le mai auzi cateodata in tramvai rostite de cate un domn intre doua varste suparat pe “sistem”.

Nimic care sa inspire, sa mobilizeze sau sa conteze in felul in care o face piesa asta de exemplu:

Violenta?  Flinte?  LOL, ca sa zic asa.  Fredonati (strigati?) cu ICE T, va rog:

You try to ban the A.K.
I got ten of ‘em stashed
With a case of hand grenades

Instigare la nesupunere, spuneti?  Sa il ascultam pe poetul simbolist Zach de la Rocha, un subtil critic al contemporaneitatii si, in acelasi timp, autor al unor delicate indemnuri la dialog.  Iata cum, folosind ironia de aceasta data,  noua noastra cunostinta expune punctul de vedere al establishmentului:

The world is my expense
The cost of my desire
Jesus blessed me with its future
And I protect it with fire
So raise your fists
And march around
Just don’t take what you need
I’ll jail and bury those committed
And smother the rest in greed
Crawl with me into tomorrow
Or I’ll drag you to your grave
I’m deep inside your children
They’ll betray you in my name

Ati remarcat, sper, tonul impaciuitor si amical al mesajului.  Daca doriti mai mult, va recomand “Killing in the name of”, “Calm like a bomb” si “Freedom”.    Mici bucati de dialog academic, fiecare dintre ele.

Dar sa trecem mai departe.  Atentie, urmeaza  partea in care imi legitimez postul folosindu-ma de un nume  celebru  din alta zona decat cea muzicala  . Sunt sigur ca mai exista oameni care au fredonat voiosi piesa urmatoare si sunt convins ca   printre ei se afla si actualul ministru de externe al SUA, Hillary Clinton, o doamna care isi incepea cariera politica in universitate  ascultand versuri ca asta:

you don’t need a weatherman to know which way the wind blows

Dar nu numai ea, ci si vreo cativa radicali de stanga care au raspuns prompt infiintand o grupare terorista cu numele, hai ca stiti deja, “The Weathermen”. O problema de alegere si interpretare, cum ar veni.

Poate nu e clar.  Poate tovarasul Dylan era cam moale.  Sa trecem la piesa urmatoare. Un mesaj simplist, fara echivoc si fara viitor, ca sa ii parafrazez pe autori.  Cu toate astea a fost, la vremea lui, un soc fara precedent. Grevele minerilor, care avusesera loc cu doar cativa ani inainte, nu provocasera atata scandal.  Sa distrugi fara rost?  Vaaai, ce societate in deriva! Ce nebunie! O mai exista Marea Britanie?

I wanna be anarchy
And I wanna be anarchy, know what I mean
And I wanna be an anarchist
Get pissed, destroy

Exista si revolte mai melodioase.  Dar nu va lasati inselati de ritm si blandetea vocii.  Eu unul nu as risca sa supar o doamna care zice d’astea:

I won’t let down my guard
And I was born to fight
I ain’t been knocked down yet
I was born to fight
I’m the surest bet

Sunt sigur ca, ajunsi pana aici (multumiri pentru rabdare   ),  veti spune ca exemplele de mai sus vin de prea departe, din culturi prea diferite.  Ei bine avem cantece de protest si instigari la revolta si la prietenii nostri italieni.  Sa ascultam o balada care povesteste cum eroul  isi ia la revedere de la iubita inainte de a se alatura partizanilor impreuna cu  care  ii va supune pe fascisti unui letal bombardament cu tagliatele din inaltul muntilor Piemontului.

Piesa asta e prezenta in insiruirea noastra  pentru ca poate fi auzita la orice miting al stangii radicale europene si, mai ales,  italiene.

De fiecare intai  mai,  progresistii isi tot iau adio de la iubite inainte de a se imbata strasnic in fata televizorului de unde le zambeste, ati ghicit, Silvio Berlusconi. Da, acelasi Berlusconi care tot castiga alegeri spre disperarea liberalilor de toate culorile.  Din nou, o chestiune de interpretare.

Bun, ajungem si in Romania. Si ne intrebam de ce piesa de mai jos nu a starnit nicun fel de nervi. Va rog sa remarcati singurul nume propriu din versuri, pronuntat nu la mare distanta de refren.  E probabil doar o intamplare desi, ar fi fost si aici loc de ceva indignari:

Am adunat  toate cantecele astea la un loc din mai multe  motive:

1) Imi plac si oricare dintre ele e mult mai expresiv si mai placut decat chinuitul efort al BUG Mafia. Insa asta e, pana la urma, o chestie de gust.

2)Se poate si mai rau, mai violent, mai eficient in materie de propagare a mesajului.

3)Pentru a demonstra ca revolutiile, revoltele,  miscarile populare nu pleaca de la un cantec indiferent cat de violent ar fi.  Arta revolutionara e doar o consecinta marginala si, de cele mai multe ori,  minora.  Se consacra adesea abia dupa evenimentele au fost consumate.

4) Mult mai grav mi se pare continutul implicit al  avertismentului dat de presedinte acum vreo cateva zile. Sunt convins ca avea un rost si o tinta precisa.  Astept si sper ca vor veni si lamuririle.  Ceva se intampla insa nu stim ce.  Nu am niciun dubiu ca, ascultandu-l pe seful statului, cei care isi mai aduc aminte de detaliile mineriadelor din 99 au avut un sentiment de deja vu.

5) Nu e suficient sa strigi “scoateti pumnalele” pentru ca lucrul asta sa se si intample.  Daca e sa zboare cocktail-uri Molotov asta se va intampla  pentru ca vreun cretin  cu initiativa  isi inchipuie ca poate castiga ceva astfel si nu din cauza unei formatii de hip-hop.  BUG Mafia nu e, pana la urma, decat o trupa oarecare.

“Just a band”, da?

“Considerăm înşelătoare opinia conform căreia trebuie făcute economii, inclusiv prin sistarea lucrărilor la lăcaşurile de cult aflate în construcţie, deoarece prin edificarea unui lăcaş de cult se întăreşte solidaritatea şi cooperarea dintre credincioşi, inclusiv întărirea vieţii spirituale, care permite oamenilor să depăşească orice fel de criză, fără să se «autodemoleze», ajungând la deznădejde sau la dezumanizare”

Eu as vrea sa cred ca acest comunicat al Patriarhiei Romane este un semn de disperare. Ca pe faxul institutiei a sosit un mesaj de sus care spune  ca a doua venire a lui Iisus e aproape. Ca ortodocsii isi vor vedea Domnul si viata eterna candva intre iunie si decembrie anul asta. Nu am alta explicatie.  Iminenta judecatii finale poate fi singurul rationament credibil din spatele apelului de mai sus.

Altfel, mi-e teama ca la un ipotetic tribunal al bunului-simt Patriarhul Daniel ar fi trimis direct la ghilotina iar pre scriitorii de comunicate tembele si salesmenii cu patrafir din subordinea sa la reeducare intr-ale umilintei si adecvarii.

Iar daca pe e-mailul din ceruri a sosit comunicatul ala sunt convis ca Iisus arde de dorinta de a-i pedepsi la randu-i, inainte  a ne ierta pe toti, de-a valma.

Mai am una, si mai grava.  Cersetorii de solidaritate din templul demagogiei nu stau degeaba.  In timp ce pe noi ne fura peisajul cu apeluri la transparenta in cheltuirea banului public in Parlament se lucreaza. Din greu. La desfiintarea Agentiei Nationale de Integritate. Dupa votul de ieri, din Senat,  ANI a devenit propria-i fantoma.  Averile demnitarilor, ale celor care gestioneaza banii publici adica, vor sta bine ascunse. Dupa cum bine a formulat Suzana Dobre, solidaritate vrem, solidaritate avem. Insa numai pentru catei.

Ar mai fi o sansa. Ca presedintele sa refuze promulgarea. Si poate avem cu ocazia asta si o explicatie de ce apare mereu cate o nevoie d’asta de om providential.

Altfel, ramane cum am stabilit. Daca Iisus exista si vine, o sa ii ia pe toti la palme.

Această măsură afectează creşterea copiilor în România şi reprezintă o umilinţă şi batjocură la adresa mamelor. Credem că Guvernul nu mai doreşte ca românii să facă copii. De aici.

din  middle class…

Ultimele zile au venit ca un soc pentru mine. Sotul este profesor. Nu cred ca mai este nevoie sa mentionez ce inseamna asta pentru noi. In timp ce scriu aceste randuri simt ca mi se invarte capul si ma intreb cum o sa-mi cresc fetita cu salariul sotului redus la o suma simbolica si cu o indemnizatie care domnilor guvernanti nu le-ar ajunge nici macar o saptamana? Cum o sa o cresc cu aceleasi venituri reduse, dar cu toate preturile crescute din cauza TVA-ului? Poti sa cresti un copil avand de oferit numai dragoste, aer si scutece? De aici

care raspund cu un  Molotov simbolic

Maria e mica, dar asa mica cum e “inghite” singura mai mult de 600 de ron/luna. Ca ea sunt multi copii (cei alaptati natural scad stacheta cu cca. 250 ron/luna). Daca doar cei 600 de ron ar fi unica mea sursa de venit, eu cu ce ar trebui sa mai traiesc??   In timpul sarcinii, am platit consultatii, medicamente, analize, spagi (multe spagi); pana si nasterea te costa de la 2000 de ron in sus. Toate astea pentru ca nu exista bani la buget ca sa beneficiem de dreptul nostru pentru care ni se retin lunar x% din salariu. In timpul sarcinii, am platit consultatii, medicamente, analize, spagi (multe spagi); pana si nasterea te costa de la 2000 de ron in sus. Toate astea pentru ca nu exista bani la buget ca sa beneficiem de dreptul nostru pentru care ni se retin lunar x% din salariu. De aici

Niste intrebari in chineza….

Prin urmare, la întrebări de genul:
- da’ cam care sunt obiectivele demografice ale programului dvs şi cum se reflectă ele în practică? cu fapte, bre. lasă-mă cu gargara.
- da’ ce efecte ziceţi c-o să aibă măsura asta (X) pe termen lung?
- da’ ce alte găuri în buget mai aveţi? şi cum se compară ele cu asta?
- da’ cam în ce ziceţi c-ar avea sens să investească guvernul din care, cu onor, faceţi parte?
- da’ cam cât se va plăti de la bugetul de sănătate peste 5-10-20 ani pentru compensatele bebeluşilor de azi, care, de-ar fi fost (să zicem!) alăptaţi pân’la 6 luni de mămicile din dotare, nu mai tocau ulterior bani pe anti-alergice?

…se vor isca oarece priviri lungi. Relativ bovine.
Da’ interziceţi, bre, făcutul de copii, (să se lase cu amendă, ca-n China), şi vă luaţi de-o grijă. De aici

… si un scenariu. Cu personaje istorice

Mai e varianta ca Basescu&co sa fi aruncat stiri-“balon”, ca sa vada reactia: cat de mult sa taie din indemnizatii si cum. Probabil ca datele scaderii vor aparea, in jurul datei de 1 iunie si pe neanuntate, in Monitorul Oficial.  De aici

O chestiune de propagare a speciei lor

Oare chiar să fie atât de nerozi încât să nu-și dea seama că, dacă atentează până și la indemnizațiile mamelor, progeniturile lor răzgâiate nu vor mai avea realmente de la cine să fure?  De aici.

De final, am sa folosesc acest spatiu pentru a o ruga pe doamna Andreea Paul, consiliera prim ministrului, sa imi raspunda la o intrebare pe care i-am adresat-o in alta parte si care nu a primit inca raspuns.  Cum explica reducerea alocatiei pentru mame in contextul stirii de mai jos? Si cate alocatii la cuantumul actual s-ar fi platit cu banii respectivi? Nu intamplator doamna Paul, fosta Vass, e cea de la care astept raspuns. Doamna consilier e cea care a anuntat reducerea indemnizatiei pentru mame. Colateral,  se plange adesea ca nu sunt alte solutii si cere senin variante.  “Contez pe dvs”, doamna Paul.

Cel despre care vorbim este Ionuț Rudeanu, ginerele ministrului Vasile Blaga, patron al unei firme de pază care a devenit, în ultimul an, preferata mai multor companii de stat. Din aprilie 2009 pînă azi, sereleul lui Ionuț a cîștigat contracte în valoare de aproape 40 de milioane RON din afaceri cu instituții aflate în subordinea a doi dintre cei mai importanți colegi de partid. Cum care colegi? Păi, ceilalți doi membri ai tripletei BVB, adică Adriean Videanu, ministrul Economiei, și Radu Berceanu, ministrul Transporturilor. De aici.

A?

PS: din cate inteleg, sper sa am informatia corecta, Agentia de Prestatii Sociale  cheltuieste vreo 200 de milioane de lei cu indemnizatiile pentru mame. Cateva sute de mii de mame. Care, doamna Paul, pe calculele guvernului, valoreaza cam cat vreo 5 gineri bine plasati.

Insa nu despre  PNL vreau sa scriu.  PNL ramane in aceeasi bizara pozitie de baiat de mingi incapabil sa faca o alegere fara echivoc a terenului pe care doreste sa evolueze.   Un pic mai la stanga insa, PSD practica un discurs corect, previzibil dar pe a carui buna credinta e greu sa te bazezi.  Mai ales cand punctele  sale  de vedere sunt sustinute de Adrian Nastase. Nu vi se pare ipocrita empatia cu care mostenitorul matusii Tamara  priveste catre masele afectate de criza?  Nu credeti ca   solidaritatea de care face caz cel mai celebru colectionar de arta al tarii e un pic nelalocul ei, ca sa nu spun sfidatoare de-a dreptul?  A, si sa nu uit, cota unica careia PSD doreste sa ii puna cruce acum a fost adoptata de Alianta Dreptate si Adevar doar pentru ca batranul marxist care era presedinte in 2004 a fortat guvernul de atunci sa renunte la o astfel de idee, lucru care l-a costat probabil pe Adrian Nastase pierderea alegerilor.

Si pentru ca tot veni vorba de succesorul lui Ceausescu, e amuzant cum actualul presedinte al PSD, Victor Ponta, face eforturi mari sa se impuna in partid oprind  la poarta masinile colegilor insa nu si pe cea a Colegului Iliescu.  Ma rog, nu te poti juca cu respectul.  Insa respectul asta nu presupune si amnezie.  Guvernarile Iliescu de la inceputul anilor au fost marcate de ezitari, stagnare si sanse pierdute.   Statuia de ceara a fostului presedinte se mai topeste uneori lasand sa se vada grimasele urate ale comunistului  anchilozat in propria-i istorie si incapabil sa priveasca dincolo de granitele teoretice ale deschiderii din anii “70

Sub Ion Iliescu, dar mai aproape de timpurile noastre,  a crescut si Catalin Voicu, viclean copil de casa al sistemului tolerat si incurajat de fostul presedinte.   Voicu se racoreste acum prin subsolurile Politiei Capitalei dupa ce a fost suficient de imprudent sau sigur pe el sa faca afaceri la telefon.  Voicu a fost una din fetele PSD-ului pragmatic, dez-ideologizat, lipsit de orice alt principiu in afara de acela al acumularii disperate de averi si onoruri.

Dar ce vina are Ponta, veti intreba. Are, pentru ca dincolo de refuzul de a-l sprijini explicit pe senatorul retelei (un progres totusi la PSD) nu a cautat mai adanc in partid prietenii, originile si consecintele unui astfel de comportament.  Nu a facut nici cel mai mic efort sa dezradacineze raul.  Nu pentru spectacolul inerent  ci pentru milioanele de oameni in numele carora pretinde ca vorbeste.  Acei oameni care au salarii mici si putine sanse la o viata normala pentru ca baietii destepti o iau pe calea cea scurta.  Tine si asta de justitia sociala despre care tot vorbeste presedintele PSD.

Sa speri in secret ca generalul Oprea si DNA-ul o sa iti faca curatenie in partid nu e abilitate.  E impotenta.  Sau lasitate, spuneti-i cum vreti.

Mai e si Vanghelie.  Expresia a tot ce e mai fals in stanga romaneasca.  Sa faci mitinguri cu participanti platiti, repet, platiti sa strige lucruri pe care nu le inteleg si de care nici macar nu le pasa, este o dovada de inadecvare si, din nou, sfidare.  Pai daca nici in vremurile astea nu ai motiv si capacitate sa scoti oamenii in strada, atunci ai o problema. Una grava.

Domnul Ponta se mai joaca uneori cu imaginea lui Guevara.  Ar putea sa invete de la el cum se inspira oamenii, cum pot fi insufletiti intr-o credinta, oricare ar fi ea.   Ar vrea Victor Ponta lucrul asta? Sunt sigur ca da. Poate? Nu prea.

Partidul pe care il conduce are datorii. Are datorii uriase, facturi neplatite. Concrete, evaluate in bani, dar si simbolice. Sunt multi care isi asteapta randul la devalizarea resurselor publice in PSD.  Multi.  Or, cu astia nu faci revolutie, nici macar de catifea.

Ponta e responsabil si pentru ca refuza constient, la fel ca Boc, Antonescu, Marko si toti ceilalti sa vada de unde vine problema.  Fundamentele partidelor lor sunt putrezite pentru ca mecanismul  unic in baza caruia functioneaza consuma sinecuri, bani publici, demnitati achitate cash.  In schimbul tuturor acestor rasplati de Fanar, partidele primesc bani pentru campanii electorale.  Nu am auzit nici macar un politician roman preocupat de o reforma a finantarii partidelor politice.

Vazuta dintr-o perspectiva economica, viata de partid  este una dintre industriile cu cel mai mare cash-flow din Romania.  Si atunci ce rost are sa ne intrebam unde este stanga?  In cartile de istorie, pe tricouri, in discursuri, oriunde numai in societate nu.

ps: Daca ar fi sa fac o analogie muzicala as spune  ca PSD o lalaie cubanez in timp ce Romania e cam asa:

In gura unui politician de opozitie cuvintele respective sunt previzibile. Apelurile de felul asta sunt banale si arareori bagate in seama atunci cand nimic grav, nimic iesit din normalitate nu se intampla.  Ceea ce era neobisnuit era modul in care actualul presedinte rostise propozitia respectiva.  La finalul unui lung sir de acuzatii, facuse o pauza de efect retoric apoi  spusese propozitia respectiva rar, apasand fiecare silaba, cu vocea coborata pe un ton suierat, aproape fanatic.  Respira ura Traian Basescu.

Pentru ziaristii care au apucat vremurile acelea sentimentul era de inteles si, uneori,  impartasit.   Din pacate nu am pastrat inregistrarea respectiva dar cred ca mai exista prin arhiva radioului la care lucram atunci.   Daca vreti sa va faceti o idee in legatura cu  efectul asupra audientei, urmariti-l pe Crin Antonescu la nervi, adaugati mai multa hotarare si inmultiti cu zece.

Tin minte ca am ascultat in redactie inregistrarea impreuna cu colegii.  Eram cu totii impresionati de efectul pe care il avea acea mica bucata de clip audio asupra noastra.  Nu mai stiu daca am si difuzat-o.

Mi-am adus aminte de intamplarea asta citind tot felul de analize si interpretari ale evenimentelor din ultimele zile.  Chiar daca intr-o mai mica masura decat Adrian Nastase, Traian Basescu a reusit (viata functioneaza uneori in felul asta) sa isi atraga ura unor categorii de romani care, pana nu demult, ezitau intre indiferenta si opozitie vaga fata de presedinte.

Nu, nu e Nastase

Nu cred ca  actualul presedinte  are aceleasi apucaturi ca ale fostului premier  insa pacatuieste in exces prin nerespectarea etichetei si a eticii politice.  Se comporta astfel stiind  bine ca dorul de un despot luminat, care sa gandeasca in locul nostru, e inca prezent in randul unor paturi largi ale societatii obosite de interpretarea in regim isteric a oricarui act politic.  La fel de bine, insa,  ar trebui sa stie (daca nu el, macar consilierii sai) ca intre timp in Romania a aparut si o generatie pentru care exercitiul democratic nu e nici enervant nici frustrant.   O generatie care doreste, in primul rand, garantia normalitatii, a predictibilitatii si a jocului cu reguli cunoscute.

Daca generatia asta uraste ceva atunci lucrul asta trebuie sa fie viata in conditii exceptionale si iminenta dezastrului care le-au transformat parintii in sceptici iremediabili iar jenantei balade nationale i-au dat o nuanta de nefericita actualitate.

“Acest guvern trebuie sa plece” spunea Traian Basescu in 2004. “Acest guvern, trebuie sa guverneze” ii transmit presedintelui cei care l-au sustinut chiar si indoindu-se uneori si simtindu-se jenati alteori. “Aveti incredere, domnule presedinte, ca stim sa atribuim responsabilitati si diferenta dintre institutii o cunoastem.  Gandim cu capul nostru, domnule presedinte.  Televiziunile de care va plangeti sunt doar zgomot de fond”

By-pass cu nervii nostri

De fapt, Traian Basescu nu are incredere in guvernul Boc. Comite operatiuni de by-pass politic cu aerul parintelui care stie ca nu are norocul sa aiba cel mai destept copil din clasa.  Insa pentru asta platesc cei care au crezut ca nu se termina lumea cu Traian Basescu atunci cand l-au aparat la referendum si au sfidat coalitia isterica adunata in jurul lui Mircea Geoana.  Acestor oameni, domnule presedinte, li se cer explicatii acum pentru greselile dumneavoastra.

Solutia se afla la dispozitia lui Traian Basescu si guvernului PD-L: celebra intoarcere la popor sau macar la Parlament.  Domnul Boc si cabinetul sau fantoma sunt obligati sa ceara votul de incredere al Parlamentului pentru ceea ce se pregatesc sa faca.  Si mai simplu, ar putea sa lase locul unui guvern de uniune nationala.  Criza asta e o uriasa oportunitate pentru un nou inceput.   Sau, in cuvintele sefului statului, acest guvern trebuie sa plece.

Pentru ca, domnule presedinte, si daca aceste mici scamatorii vor reusi, in urma dumneavoastra va ramane un pustiu politic. Un neant pentru care veti fi intotdeauna invinovatit.  Politica, domnule presedinte, e stiinta guvernarii nu a mantuirii.  Prima ne priveste pe toti.  Pentru a doua,  fiecare dintre noi are  o responsabilitate exclusiv personala.

1) Modificarea Codului Muncii in sensul “flexibilizarii” lui. Eu inteleg de aici ca restructurarea personalului trebuie sa devina mai simpla.  Ar fi o masura care ar ajuta companiile insa nu cred ca va fi pe placul sindicatelor.  In plus costurile sociale vor fi mari. Apoi, romanii nu sunt obisnuiti cu schimbarea locului de munca. Citeam pe undeva ca in Statele Unite o treime dintre angajati au o vechime de mai putin de un an la actualul loc de munca. Romanii sunt mai japonezi, asa. E un titlu de glorie pastrarea aceluiasi loc de munca pentru cat mai multa vreme, chiar daca nu mai aduce satisfactii si nici nu mai este platit pe masura asteptarilor.  De asemenea nu exista nici traditia mobilitatii. Prea putini dintre noi sunt dispusi sa se mute acolo unde sunt joburile.

2) Accentul major pus pe combaterea evaziunii. Rostirea numelor ministrilor Vladescu si Blaga (un fost vames)  in contextul asta nu e lipsita de semnificatie. Eu am interpretat-o ca pe un fel de avertisment.  Statul pierde teribil de multi bani din cauza contrabandei si evaziunii fiscale insa daca intr-adevar s-ardori  limitarea fenomenului – eliminarea lui cu totul e un scenariu de desene animate – asta ar insemna o vointa politica  mai mare decat cred ca dispun cei doi.  Ruperea cercurilor vicioase si legaturilor subterane dintre evazionisti si stat inseamna in primul rand taierea unor surse de finantare pentru politicieni. Apoi, evazionistul e o specie transpartinica si adaptabila.  Cu un buldog aflat pe la mijlocul carierei politice si un epicurian fara miza nu combati evaziunea. O mai sperii asa de ochii lumii. Sper, sincer, sa ma insel.

3) Modificarea legii achizitiilor publice in sensul transparentizarii lor. O problema veche si indelung analizata prin mediile de afaceri.  Multe, foarte multe contracte merg la rude, clienti politici si prieteni ai sefilor de institutii.  O simpla modificare de lege poate ajuta dar nu rezolva problema. La fel ca si la punctul 2 si aici e o chestiune care tine mai mult de curaj politic.  Pe care e greu sa il ai, cand intelegi prea putin politica in sensul unei misiuni in slujba societatii.  Nu mai departe de acum doua zile, citam un articol din Kamikaze care punea lucrurile in context. Era vorba de ginerele domnului Blaga care pare abonat la contracte publice cu ministerele Economiei si Transporturilor. Vorbim, deci, despre capii ministerelor care ar trebui sa combata evaziunea si sa asigure sanse egale companiilor care vor sa fac afaceri cu statul.  E o mica nepotrivire aici, nu?

4) Simplificarea traseului in justitie pentru dosarele in care sunt vizate contracte publice. Corect si necesar. O multime de investitii sunt blocate fie pentru ca participantii la licitatii se sicaneaza unii pe altii fie pentru ca exista o problema reala care insa nu isi gaseste solutia rapida in justitie.

5) Plata arieratelor. Statul e unul dintre marii datornici catre companiile private. Or, daca statul nu plateste, ce sa mai astepti din partea privatilor.  Drumul spre blocajul financiar e pavat de chiar d ecei care ar trebui sa se teama cel mai mult de el.

O moneda invizibila

S-au analizat in fel si chip motivele pentru care presedintele anunta acest program si nu premierul.  Sa nu fim ipocriti. Am stiut de la bun inceput cum va functiona acest guvern.  Revolta cabotina si  in exces privind trecerea in plan secund a premierului e inutila.  Nu aduce nimic nou si nici nu schimba in vreun fel starea de fapt.

Cred, pe de alta parte, ca a existat un al doilea motiv pentru care presedintele a tinut sa se afirme ieri, dincolo de imprumutul de legitimitate catre guvern.  In toate analizele agentiilor de rating si de intelligence, anuntarea masurilor de catre un premier slab si prea putin respectat ar fi fost interpretata ca un semn ca sunt sanse destul de mici ca planul sa fie pus in aplicare.  Basescu a transmis ieri un semnal si catre exterior.

“Increderea” pe care a tot mentionat-o in discursul sau are si aceasta semnificatie. Pe pietele financiare internationale “increderea” asta poate face diferenta dintre dezastru si salvare.  Lehman Brothers a crapat din cauza unei temporare lipse  de incredere a pietelor in capacitatea sa de autogestionare.  Mai aproape de noi, ajunge  numai sa aruncam o privire peste gard, in Grecia.

To make things easier for you here are some things you might wanna know and do in order to get out of here with a sense of accomplishment:

- First and foremost call Poul Thomsen. He used to work for the IMF and after being locked  in, for days in a row,  in 14 hour meetings with mr Ciorbea, a predecessor of the current prime minister, he probably left the secular world in search of redemption.  He’s probably still somewhere in India or Jerusalem trying to understand what he’s done so wrong that he received such a harsh punishment.  I’m sure you’ve noticed the multitude of churches around Bucharest. We ask the same question, every day for the last 20 years.

-Don’t believe anything you hear.  We have a long tradition of saying one thing and doing another.

-Be tough. Exceed your mandate.  Yell at the little guy, pretend to smack him. He’s used to that.

- And if you really wanna make an impression go to the presidential palace and go berserk there.  You know, in Romania there is this president-dude who used to be a sailor. He understands very well that kind of an attitude. I should warn you, he will fight back.  But if you manage to scare him, we will be in awe and you can run for president here.

-About vampires. They don’t suck blood anymore. They are very fond of public money.  Just look at the  some of government members’ faces. Pretend that the IMF wants to manage the Romanian budget for a year.  They will be so weakened that they will fade away in the eternity.  They cannot live away from the budget.  After a couple of months they will turn to dust and to oblivion. (The movie  “Interview with a vampire” is actually a fable about Romania’s budget and the quest for undeserved money)

- Go to the National Bank and ask the grey-haired dude there what’s  wrong  in Romania. He usually speaks gibberish but he knows what to do. Last time he was a prime-minister (yeah, he was there too)  he was so good that he only lasted  for a year. After him,  we got stuck  with Adrian Nastase,  a cousin of Aleksandr Lukashenko who loved art and the decadent french bourgeoisie which he tried to replicate without much talent.

Dear Jeffrey,

I hope this was of some help to you. You might wanna know that the little guy and his friends have a habit of telling us, behind your back, that you want us to raise taxes and that you insisted for the crucifixion of Christ. I’m sure that’s not true and I wish you all the best,

T

Guvernarea se dovedește a fi din ce în ce mai grea. Poate că nu putem mai mult. Poate că nu putem mai bine. Poate că nimeni altcineva nu ar fi putut mai mult și mai bine. Dar nu mai putem continua așa. Nu știu dacă e ceasul al 11-lea sau al 12-lea, dar e ceasul schimbării.

Poate fi banuit Sever Voinescu de vreun plan ascuns?  Sigur ca da. Si el ca si altii isi are propriile asteptari.  Si-a proiectat probabil cariera politica intr-un anume fel.  De vreo doua ori am auzit numele lui pronuntat in discutii privind viitorul candidat la presedintie al PD-L.  Insa consideratii de felul asta nu invalideaza sub nicio forma rationamentul pe care il construieste.  Sunt de acord cu el cand vede o falie intre programul politic al actualului presedinte si actul de guvernare. Distanta se mareste tot mai mult, iar Traian Basescu plateste un pret pentru sprijinul PD-L.  Un pret care nu se traduce electoral (nu prea mai are ce pierde) ci prin minimizarea si ridiculizarea eforturilor corecte de modernizare a statului.   E greu sa iti construiesti o platforma atat de generoasa cand apropiatii tai ezita, se balbaie, sunt incoerenti. Ai garantat pentru ei si ei pentru tine.   Din nou Sever Voinescu”

Am vorbit despre schimbarea felului de a fi în politică  în ultimele trei campanii electorale legănîndu-ne în iluzia că e vorba despre adversarii noștri și nu despre noi. Mulți au crezut că e suficient să devii retorul schimbării ca să cîștigi alegeri. Poate că au avut dreptate. Dar cei mai mulți dintre propovăduitorii schimbării au crezut că schimbarea nu se referă la ei din simplul motiv că ei o strigă cei dintîi și cel mai tare. Poate la fel cred și acum. Ei bine, se înșeală! Iată-ne, partidul schimbării, partidul votat de oameni pentru a schimba, făcînd exact ceea ce imputam sever adversarilor noștri că fac.

Da,  e o discutie despre salvarea PD-L iar cea mai mare greseala pe care o pot face liderii partidului e sa o impinga in derizoriu. Si cred ca o vor face.  Au aratat ca pot.  Avertismentul a fost dat si de altii: Cristian Preda si  Sebastian Lazaroiu, de exemplu.

In ce ma priveste,  incep sa cred ca discutia aluneca pe nesimtite catre sintetizarea unui mod de gandire, a unei doctrine daca vreti, care nu isi mai gaseste locul in PD-L.  Texte si interventii publice de felul celei citate aici nu fac decat sa construiasca o platforma al carei viitor nu va fi in PDL.

Obtuzitatea  si siguranta de sine a conducerii PD-L, incurajeaza aceasta linie.  Nimeni nu o spune in clar, dar din ideile  vehiculate in public si in privat  de  diversi apropiati ai PD-L  se naste zilele astea un partid care sa duca mai departe mostenirea legitima a actualului presedinte.

Pisi, e criza!

Nu-i asa ca-i cam dati dreptate?  Nu-i asa ca ar trebui sa mai tremure si ceafa groasa a grobianului din Audi, sa mai transpire rece si amanta atasata?  Pai,  fir-ar mama lor a dracu’ de smecheri, sa plateasca la fisc pana incep sa aprecieze confortul unui apartament confort doi in Drumul Taberei si calitatea Loganului.  Sa invete si ei ca icrele negre nu se manaca cu polonicul iar sampania nu e ceai de musetel.  Vacanta in Caraibe va trebuie voua, ma?  La Saturn nu va mai place?  Mars la cursurile de educatie civica, semi-cetatenilor. Invatati ce e aia solidaritate.

Go West! Tot inainte!

Redus la esenta,  discursul lui Radu Berceanu e corect.  In Romania sunt averi nejustificate pe care, in numele dezvoltarii capitalismului,  statul s-a ferit sa le controleze si cu atat mai putin sa le ordoneze dupa o ierarhie fireasca.

Ele sunt produsul bastard al  orbirii noastre si al jocului necinstit al burgheziei rosii tolerate, fara exceptie, de toate guvernele de pana acum.  Inclusiv cele din care a facut parte Iancu Jianu de la Transporturi.  Ulterior, fostilor lucratori din comertul exterior  sau politruci de rang doi li s-au adaugat si  tot felul de escroci naturali, prezenti in orice ecosistem. Ii stiti, nu insist.

Alergand ca disperatii dupa sincronizare cu occidentul am preferat sa nu vedem ca in Romania, in numele distantarii de un comunism mort deja,  statutul social se dobandeste  ilegitim, se masoara in capacitate cilindrica iar legitimatia de toparlan e permis de libera trecere pe rosu.

Am asistat pasiv  la construirea unei ierarhii strambe crezand ca asa e normal.  Am acceptat ca suntem diferiti dar nu am inteles de ce. Care sunt criteriile, cum stabilim castigatorii?  Marele salt inainte era insa mai important. De ce sa ne impiedicam de intrebari irelevante?  Maine ar putea fi randul nostru la drive-test.

Adevarurile si secretele haiducului Sapteqai

Stiti ce va spune de fapt Radu Berceanu? Ca aveti dreptate sa va simtiti frustrati, ca e normal sa ii urati. Ca acesti mici Onassis de cvartal va sfideaza si ca asta nu e normal.   Si mai spune domnul ministru ca statul roman nu vrea sau nu poate, nici acum in ceasul al 12-lea,  sa aprecieze corect cine, cum si in ce fel trebuie impozitat.

Un automobil e problema noastra?  Eu as zice ca mai degraba ca avem un mic deranj cu evaziunea,  o mica neplacere cu cu exportul averilor mari in strainatate, mici probleme de caracter din cauza  falsei solidaritati. Acea solidaritate care ne face sa tinem impozitele pe proprietate atat de mici incat Romania pare o mica bucata de neant.

Cum credeti ca s-a facut Gigi Becali mare?

Ceea ce nu va spune Radu Berceanu este ca printre ei sunt si unii care chiar isi merita banii, ca sunt suficient de inteligenti, creativi si invatati cat sa faca multi bani. Chiar si pentru un Q7.

Dar mai ales nu va spune ca fara ei  nu ar fi existat nici el.  Ca el, colegii lui de la PDL, PSD si PNL sunt, cu totii ,  produsul unei paturi de privilegiati care fac afaceri cu statul chiar si atunci cand il reprezinta,  castiga  licitatii trucate , se imbogatesc din  contracte cu dedicatie, returnari false de TVA sau profita de piete strambe pe care numai unii au dreptul sa intre.  In pauze mai capatuiesc cate un nepot, mai dau de lucru cate unei neveste.

Toti astia, pitiponcii pe care s-a suparat haiducul, l-au facut pe el posibil contribuind cu doua maini la campaniile electorale.  Mituind alegatorii si poleind tara in afise de toate culorile, cumparand trusturi de presa sau constiinte la pachet.  Relatia e organica.  La final, fiecare isi cumpara cate un Audi mare cat o balena.

Impozitul McHammer

Da, Radu Berceanu are dreptate. Lucrurile trebuie puse in ordinea lor fireasca.  Taxa pe pitiponceala e necesara fie si numai daca tinem cont de refuzul majoritatii lombrosienilor posesori de Q7 de a invata sa practice snobismul cinstit si  sa isi exerseze cu abnegatie  stilul .  Mai toti arata ca desprinsi dintr-un videoclip de  hiphop prost.

Ma tem insa ca domnul Berceanu nu face lucrurile astea decat ca exercitiu retoric si, spuneam mai sus, cumva la misto. Trebuie sa fie foarte amuzant, ca spre zenitul carierei, sa te apuce compasiunea si setea de justitie sociala.   Stii bine cum functioneaza sistemul. Daca  tratezi efectele nu dispar cauzele.  Si, oricum, tu n-ai sa mai fii acolo sa testezi.

Si ce daca astia care se uita in gura ta n-au bani de un Logan? Sa isi cumpere  Q7.

Actualizare:

Cel despre care vorbim este Ionuț Rudeanu, ginerele ministrului Vasile Blaga, patron al unei firme de pază care a devenit, în ultimul an, preferata mai multor companii de stat. Din aprilie 2009 pînă azi, sereleul lui Ionuț a cîștigat contracte în valoare de aproape 40 de milioane RON din afaceri cu instituții aflate în subordinea a doi dintre cei mai importanți colegi de partid. Cum care colegi? Păi, ceilalți doi membri ai tripletei BVB, adică Adriean Videanu, ministrul Economiei, și Radu Berceanu, ministrul Transporturilor

De aici. Ceea ce trebuia demonstrat,  a fost demonstrat.

Bulgaria este daca vreti, o Romanie cu un pic mai mult ghinion. La ei mafiotii se executa unii pe altii in plina strada, ai nostri au gulere albe si sufera de reputatie afectata. Noi suntem mai putin violenti. Slava Domnului, am castigat razboiul civilitatiei.

Bodyguardul  si Europa

Premierul lor e un fost bodyguard, al nostru e profesor de drept care mai rateaza pe la Curtea Constitutionala.  In topurile internationale, pe orice criteriu,  suntem vecini de subsol, dar remarcam mai putin asta cat faptul ca, uneori,  suntem cu unul, doua locuri peste vecinii de la sud.  Pe partea economica stam cam la fel desi in Romania nu s-au cumparat niciodata bilete de tramvai folosind oua pe post de monezi.  Ca veni vorba, ei au consiliu monetar, noi nu.  Suntem, cum ar veni, mai suverani. In plus noi nu am fost inca prinsi mintind prin statistici oficiale. Nu inca, dar cand se va intampla sunt sigur ca vom gasi scuze mai bune.

Ar mai fi si altele.  Noi am ratat o nominalizare de comisar european  acum  trei ani, ei au ratat-o cu si mai mare gratie anul trecut.   Pana si ungurii lor sunt mai rai decat ai nostri: partidul turcilor din Bulgaria e un fel de pol al coruptiei  cu fes din partea asta a Europei.  Prin comparatie,  UDMR e manastire de maici oricate glume cu cherestea ati face.

Poruncile opt, noua si zece

Asa se face ca iesirea din week-end a Elenei Udrea nu ma mira. E cumva in logica meschina si trista a vesnicului meci al arogantelor transdunarene a carui relevanta e egala cu zero.  Marturisesc ca mi-e greu totusi sa inteleg ce rost are mistocarirea caprei vecinului de la inaltimea  unui post in guvern.

Meciurile duse prin intermediul presei sunt la fel de inutile dar amuzante uneori si tin, pana la urma, de  libertatea de expresie.  Insa cand o ditamai doamna ministru spune ca in Romania nu se fura masinile turistilor,  iar respectivii ar fi facut bine sa stea pe la ei acasa, ca si acolo au mare, te umfla rasul.  Poate nu se fura insa eu m-as fi asteptat ca un reprezentant al guvernului roman sa spuna ca e preocupat de soarta turistilor si ca lucreaza indeaproape cu autoritatile din tara vecina pentru a se asigura ca pagubele sunt recuperate, hotii prinsi iar cetatenii romani isi pot continua linistiti concediul. Sau macar ca lucreaza intens pentru a-i aduce pe bietii turisti in siguranta acasa. Atat. Ar fi fost suficient.

….and i say Bulgaria  is my country

Va propun un exercitiu de imaginatie. Inchipuiti-va ca un ministru din guvernul italian, britanic, francez sau ungar ar fi spus ca in tara lui nu s-ar fi intamplat jafuri ca  in Romania, recomandand implicit evitarea acestei tari din est.  Am fi luat foc.    Cata inflamare in presa, cati hackeri s-ar fi pus pe lucru, ce ne-am mai fi plans de mila si am fi descusut la nesfarsit conspiratii.  Cam cum fac bulgarii acum care vad in declaratiile doamnei Udrea o monstruoasa operatiune de discreditare.

Bulgaria e o tinta usoara pentru ca nu o respectam.  O dispretuim superior ca sa ne salvam imaginea in fata propriilor nostri ochi.  Pentru  ca nu ne respectam nici pe noi insine si nu intelegem cum e cu deferenta, inteligenta si pragmatismul necesare unei functii publice.  Nu stim sa fim inteligenti daca victima e la indemana.

Semanam mai mult decat ne place sa o recunoastem.  Avem de altfel si o istorie comuna.  Iar daca vreodata fantomaticul imperiu bulgaro-valah se  va reface, Vulgaria va fi numele lui.

Sigur, doamna Mungiu-Pippidi se adreseaza direct liderului PSD, Victor Ponta, insa nu e obligatoriu ca sfaturile continute in articolul din Romania Libera sa nu isi gaseasca teren fertil si in zona liberalilor dezorientati de incrancenarea prost directionata a liderului lor. Sau a PD-L, intru spalarea pacatelor.

Pe scurt, autoarea observa ca orice activitate de control serios al averilor este  atacata in baza unui articol din Constitutie, articol care pare sa scape proiectului de revizuire a legii fundamentale dat publicitatii de guvern zillele trecute.

Art 44./8  Averea dobândita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

Ceea ce propune Alina Mungiu este eliminarea acestui articol aparut ca un fel de reactie tardiva si compensatorie la celebra lege a ilicitului.  Si, aici vine si lectia de strategie:

Ei, iată calea de acţiune. Ia rade tu Guvernul, Victoraş, că în timp ce se dă de ceasul morţii că vrea să salveze ANI uită să facă această propunere constituţională. Şi reintroduceţi voi la Parlament dreptul ANI de a sesiza justiţia, că nu pot crede că un jurist strălucit ca tine nu ştie că, dacă Fiscul poate sesiza instanţa în mod constituţional, la fel ar trebui să poată şi ANI, nu e nici o diferenţă.

Astfel, sugereaza articolul,   PSD ar avea posibilitatea sa lase guvernul in offside  pe terenul moralitatii si al dreptatii sociale – afectate de textul constitutional de mai sus- si pe cel  al anticoruptiei – refacerea pe bune a ANI.

Teoretic asta ar trebui sa vina ca o manusa stangii la care viseaza domnul Ponta in declaratiile publice.  De altfel, parlamentarii PSD au recunoscut implicit ca avem o problema cu averile uriase stranse in prea scurt timp. Daca va amintiti, deputatul Mugurel Surupaceanu propunea, nu demult, o lege care urmarea supraimpozitarea averilor foarte mari.  Ma intreb cati dintre demnitarii Romaniei l-au injurat in gand pe initiator.

Victor Ponta nu a raspuns deocamdata in niciun fel.  Cum mi-e greu sa cred ca nu primeste o revista a presei completa, prefer sa cred ca se gandeste cum sa formuleze coerent amendamente la legea ANI (asteptata la Senat) si la proiectul de revizuire a Constitutiei.

Sunt foarte curios cine s-ar opune setului de propuneri de mai sus daca  Victor Ponta si le-ar insusi. Sunt convins ca Ion  Iliescu nu.  Fostul presedinte este, nu-i asa, cel care consacrat sintagma  “capitalism de cumetrie”. Or, asta ar putea sa ii serveasca teribil de bine unui fost participant la mitingurile din Piata Universitatii asa cum este domnul Ponta. Sa nu uitam ca actualul presedinte al PSD si-a facut un scop din  pacificarea partidului in numele castigarii puterii iar Ion Iliescu ramane patriarhul fondator, indiferent de context.

Pe de alta parte PD-L nu va avea curajul sa blocheze o astfel de initiativa, daca mai are vreo urma de instinct de conservare (ar putea sa si-o insuseasca insa)

Ponta a marcat  deja cateva puncte in zona electoratului de centru, cu un discurs relativ echilibrat si aplicat. Acum are posibilitatea sa intre pe terenul adversarului cu mingea la picior.

Nu cred ca ne mai paste pericolul comunismului,  Ceausescu nu se mai intoarce. In loc sa luptam cu fantoma lui am putea sa ne folosim energiile mai eficient.  Stabilind o ierarhie corecta a averilor, spre exemplu.   E si asta un fel de lustratie.

PS O piesa de fredonat la PSD, cat se mai gandesc la diferenta dintre social democratie si capitalism de cumetrie:

La capitolul reactii si reflectii pe aceasta tema as enumera si recentul “Kapitalism, reteta noastra secreta”,  un eseu necesar,  in felul lui cumintel, despre nedreptate si sanse strambe cu trimitere directa la mediul politic.

Actualizare:  tot din Romania Libera,  Cristian Ghinea cu o  foarte buna analiza a “salvarii” ANI cu largul concurs al unui parlament suspect de prietenos .

Multumiri Alin Fumurescu pentru sesizare.

Uitati-va la ei, cei mai multi au figuri obidite, de indivizi doborati de sistem.  In ochii lor vezi, de multe ori, stupefactia neintelesului si nedreptatitului.  Ai’ mai batrani, regreta mistourile de pe vremea lui Ceausescu. Bancurile de atunci erau supapa pentru teama cetateanului, cele de acum sunt simptom de dispret.  Si ar fi greu sa fie altfel.

Dispreti vi se pare un cuvant prea dur? Priviti, va rog,  aceste imagini.

Acum sa citim o stire.

Magistratii Tribunalului Bucuresti au decis, marti, arestarea pentru 29 de zile a politistului Bogdan Butnariu de la Sectia 3 din Capitala, acuzat de trafic de droguri de mare risc, informeaza Agerpres. In acelasi dosar, instanta a dispus arestarea fratelui politistului, Stefanita Butnariu.

Politistul a fost retinut, luni, de procurorii DIICOT sub acuzatia ca face parte dintr-o grupare ce se ocupa cu traficul de droguri de mare risc – heroina si metadona.

Potrivit DIICOT, gruparea este formata din 13 persoane si vindea heroina si comprimate de metadona pe raza Sectorului 1 din Capitala, in special in zonele Gara de Nord si Bucurestii Noi.

Bogdan Butnariu, de 33 de ani, a fost sportiv de performanta, el activand la Clubul Sportiv Dinamo.

In iunie 2009, mai multi sportivi de la Dinamo au fost transferati la Politia Capitalei, fara sa li se verifice cazierul, printre acestia aflandu-se si Bogdan Butnariu.

Bogdan Butnariu are antecedente penale, fiind condamnat in 2008 de Judecatoria Sectorului 6 la patru ani de inchisoare cu suspendare pentru talharie, dupa ce a fost prins furand din hipermarketul Cora Militari. (hotnews.ro)

In cartierele Bucurestiului se vinde heroina la liber.  Daca mai e cineva care nu stie ravagii produce drogul asta,  se poate informa din  “Requiem for a dream”. Cartea sau filmul.

In cartierele Bucurestiului se vinde heroina la liber. Sub ochii aparatorilor legii.  Cand l-am intrebat pe un big shot din politie de ce nu fac nimic pentru a ridica traficantii de pe strada mi-a explicat doct ca ei urmaresc tinte mai mari.  Mi-a venit sa-l scuip.  Ii vorbeam despre traficantii de pe o strada anume, care imbatranesc vanzand heroina de ani de zile. Printre victime un fost amic pe care parintii l-au gasit dimineata la el in camera cand era prea tarziu pentru o interventie. Ghiciti de unde obisnuia sa isi cumpere dozele.

Nu e numai atat. In aceleasi cartiere ale Bucurestiului, in preajma scolilor de multe ori, se petrec acte de violenta greu de imaginat.  Daca ati fost martor la vreunul, probabil ati vazut expresia mirata a politistului chemat sa ancheteze. Atunci cand este chemat. Pentru ca, de multe ori, nu se intampla asa.  Sa nu imi spuneti ca nu ati auzit niciodata o exclamatie de tipul ” Sa chem politia? Sa ce?”.

Stiti care este echivalentul contemporan al lui “chemati politia!”?  Va spun eu: “Sa vina televiziunea!”  Vi se pare normal?  Nu?  Nici mie, dar inteleg foarte bine.

Mai sunt si conflictele dintre galeriile de fotbal. Chintesenta salbaticiei.  Daca se intervine, sunt arestati vreo doi rataciti iar purtatorul de cuvant al politiei apare la tv si ne spune ca o sa ii amendeze pentru limbaj obscen.  Auzindu-l, imi vine sa candidez pentru o amenda.  Nu una, doua, trei, toate.

Sa mai citim o stire:

Adjunctul Inspectoratului General al Politiei Romane, Mihai Calinescu, a fost audiat, vineri, de procurorii DNA, in dosarul in care sunt cercetati senatorul PSD Catalin Voicu si oamenii de afaceri Costel Casuneanu si Marius Locic, anunta Agerpres.

Mihai Calinescu a fost audiat ca martor in acest dosar.

Dupa audiere, Mihai Calinescu a declarat ca il stie de mai multi ani pe senatorul Catalin Voicu, dar ca nu a facut niciodata nimic din cele semnalate in interceptarile din acest caz

De Mihai Calinescu nu stiu daca ati auzit dar de Catalin Voicu sunt sigur ca da.  E domnul acela a carui unica dorinta era  sa ajunga ministru de interne pentru a controla intrarile in sistem, iesirile avandu-le deja aranjate la Curtea Suprema.

Asadar, in timp ce la firul ierbii ignoram infractorii sau ne lasam umiliti de ei, sus,  in Olimpul politiei, ne socializam cu baietii destepti.   Pentru public galgaim rapoarte lemnoase la sedintele de bilant sau ne preocupam de cosmetizarea, la propriu, a imaginii politiei.

Sursa imaginii

Asadar, ce e in neregula cu politia romana?  Sincer nu stiu. Insa uneori imi aduc aminte de Saakashvili al Georgiei care a folosit metoda “Shoot the dog” pentru a reforma politia locala. 15.000 de ofiteri au fost concediati.

Nu stiu daca e cazul sa se intample la fel insa ma gandesc uneori ca in loc de audierile alea formale din parlament, ministrul de interne  ar trebui dotat cu un pulan si trimis sa se ocupe de ordinea publica din Craiova pentru vreo doua luni.

Sunt convins ca se va intoarce in Bucuresti luminat.

Actualizare: 12 ore mai tarziu, la…Craiova!

Vi s-a intamplat vreodata sa va roage cineva sa il insotiti pana trece de adunatura de caini care tocmai isi ocupa spatiul vital fix pe traseul respectiv?

L-ati injurat pe primar dupa ce ati calcat in ceva moale in drum spre intalnirea care urma sa va schimbe viata?

Ati vazut vreodata  oameni purtand in mana crengi rupte de prin copaci sau  cate o bata, cu aerul ala nefiresc de cioban teleportat in mijlocul orasului? (For the record: suntem in  2010 A.D., Bucuresti,  Romania)

Ati simtit brusc nevoia sa va cautati casa dupa ce batranele cu suflet bun care stau la parterul blocului au adoptat intre 2 si 7 maidanezi?

Sunteti un om rau?

Daca fie si la una din intrebarile de mai sus ati raspuns afirmativ, atunci prefectul capitalei are dreptate:

Maidanezii din adaposturile speciale ale Municipalitatii Bucuresti vor fi eutanasiati daca nu sint adoptati in termen de sapte zile, conform unui proiect de lege prezentat marti de prefectul Mihai Cristian Atanasoaie si inaintat saptamina trecuta Comisiei pentru Administratie Publica din Camera Deputatilor. Cainii bolnavi si agresivi vor fi eutanasiati (hotnews.ro)

(Corul “Patru Labute Triste” protesteaza iar pe fundal se aude o melodie in care este pomenit un caine desi nu despre caini este vorba)

Sa revenim:

V-ati induiosat vreodata citind o poveste despre un caine care are mai mult suflet decat unii dintre oamenii pe care ii cunoasteti?

Ati vazut vreun episod din Lassie, Benji, Rin Tin Tin si alte seriale asemanatoare?

V-ati infricosat in fata maretiei universului intristandu-va in acelasi timp cand v-ati aminitit de sacrificiul Laikai?

Aveti un caine acasa? Doi? Prea multi pentru a-i numara? (Hello , mr Osbourne!)

Credeti in reincarnare si aveti tendinte budiste?

Ei bine, daca aici ati raspuns afirmativ, tot prefectul capitalei are dreptate.

Conform datelor statistice de la Institutul de Boli Infectioase Matei Bals, in 2009 au fost muscati si au beneficiat de servicii medicale 11.436 de bucuresteni, dintre care 7.571 au fost muscati de ciini fara stapin. In primul trimestru al 2010 au fost muscati 2813 bucuresteni, din care 2.175 de ciini fara stapin. Costurile serviciilor medicale in 2009 au fost de circa 400.000 euro. (hotnews.ro)

Pauza. Moment in care ilustram exasperarea. Vedeti mai jos de ce.

Ca posesor al unui animal de casa, s-ar putea sa regret scriind lucrurile astea, insa, cu riscul de a ma repeta, prefectul Bucurestilor stie ce face.  Pe scurt, omul recunoaste ca administratia locala este ineficienta, impotenta, neputincioasa, incapabila spuneti-i cum vreti. Solutia lui e rezolvarea  disperata pe care o vizeaza orice parinte al carui copil s-a intors acasa muscat de un caine. A oricarui om de afaceri care trebuie sa caute scuze in fata partenerilor straini socati de numarul mare la comunitarilor. Este lucrul la care s-a gandit probabil familia unui anume japonez care, pentru totdeauna, va tine minte Romania si numele capitalei ei.

Este unul din multele exemple din categoria “n-avem de ales”. E logica administrativa a lui “altfel nu se poate” Exasperarea care razbate din stirea asta seamana, daca vreti, cu aceea a omului care si-a construit pod pentru ca autoritatile nu au fost in stare sa o faca. Diferenta e ca, teoretic vorbind, prefectura si primaria capitalei puteau sa rezolve de mult situatia. Ar fi reusit,  fie si numai daca se tineau si aplicau cum se cuvine propriile masuri de eliminare a cainilor vagabonzi. Nu au facut-o.

Exemplele sunt multe insa nu am sa insist aici pentru ca nu vreau sa creada cineva ca filozofia “rade-i cand nu ii poti controla” e politica de stat. Sau ca incurajez asa ceva, desi, repet, prefectul are dreptate.

Sa nu ne pierdem speranta, totusi. Un cantec vesel sa cantam.

Actualizare: Costi intreaba, si eu o data cu el “Ati vazut vreodata unul, macar UNUL, din primarie dat afara pentru felul defectuos in care a manageriat problema ciinilor – sterilizare aiurea in tramvai si alte alea?”

Regele Mihai este una dintre acele persoane fata de care avem o datorie.  Aceea de a-l recunoaste si recupera  pentru a ne recupera la randu-ne sufletul si istoria.  Un gest terapeutic si nedureros,  care, dupa 20 de ani de ezitari dubioase si sicane prostesti, ar fi trebuit sa tina de un firesc elegant si rational.

Nu e asa.   Iar cel care insista in jocul schizoid este insusi presedintele Romaniei.

Presedintele Traian Basescu si sotia sa, Maria, il vor boteza pe fiul Printului Paul si al Printesei Lia, Printul Carol Ferdinand. Evenimentul va avea loc pe 22 mai, potrivit ziarului Libertatea, citat de Mediafax.

“Fiul Printului Paul si al Printesei Lia va fi crestinat la Biserica Domnita Balasa din Capitala si ii va avea drept parinti spirituali pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, si pe sotia acestuia, Maria”, se arata in materialul publicat de Libertatea. (hotnews.ro)

Sigur, ar putea spune presedintele, aici functioneaza legea Bercea Mondialu care spune ca nu poti refuza crestinarea unui copil.  Pacat ca fiul perechii respective nu e musulman. Va dati seama ce naratiune fabuloasa am fi avut?

Insa, domnului presedinte i s-ar putea aminti ca nu se reprezinta numai pe sine. Reprezinta statul roman. Poate singurul stat european a carui  slabiciune pentru impostura e mai puternica decat instinctul de conservare si dorinta naturala de a fi respectat.

“Vorbesc in numele statului roman!”. Este un argument pe care presedintele  l-a folosit cu succes, si multi am fost alaturi de el, atunci cand maimutele urlatoare agatate de balcoanele parlamentului incercau sa il impiedice sa condamne formal comunismul.  Acela a fost un gest curajos, cel de acum este  ridicol  si inutil.

Cand nu topaie la “Dansez pentru tine”,  Paul si Lia se trezesc devreme pentru a ocupa locurile fruntase la slujba de Paste de la Patriarhie.  Ouale incondeiate cu oja asteapta cuminti acasa facerea istoriei.  Istoria minora a delfinilor vecini cu Simona Sensual pe prima pagina a ziarelor colorate.

Sa condamni comunismul, ce gest mare! Sa legitimezi un print de tabloid, ce intoarcere la manea!

Mircea Marian crede ca Traian Basescu isi naseste propria casa regala si banuieste ca exista unele motive de ordin politic aici.

Eu cred ca Traian Basescu are momente in care face eforturi irationale pentru a intra intr-o dinastie mai recenta. Aceea a prostilor de care ne tot lovim de 20 de ani incoace.

Argumentul se situeaza undeva intre nesimtire si sfidare si nu face decat sa dea greutate zvonurilor care sustin ca membrii Curtii aveau oarecari motive sa se teama de ANI.

Daca guvernul nu va reusi sa repuna ANI in drepturi, si sunt motive sa credem ca asa ceva se poate intampla, declaratiile de avere devin secrete iar publicarea informatiilor din ele risca sa devina fapta penala.

De aceea, preventiv, am sa preiau aici una din declaratiile de avere, aflate inca pe site-ul Curtii Constitutionale.  Indiferent de soarta Agentiei de Integritate , declaratia va ramane aici.  Am sa republic postul asta daca, in cele din urma, punctul de vedere al CC va prevala.   Si nu cu una ci cu toate declaratiile membrilor CC.

Asta este, cred, o solutie pentru toti cei care cred ca in spatiul public este nevoie de transparenta.  Si nu vorbesc numai despre declaratiile  judecatorilor  Curtii ci despre toti functionarii si demnitarii (inclusiv cei din deconcentrate, presa locala se poate ocupa de ei) ale caror declaratii de avere sunt publice.

Ceva ma face sa cred ca, o data ce declaratiile respective vor fi prezente pe zeci sau  sute de site-uri, si Curtea si politicienii vor intelege ca nu poti sfida oricand si oricum publicul platitor de taxe.

Ce ziceti,  va bagati? Adoptati o declaratie de avere? Ma adresez mai ales jurnalistilor si bloggerilor, indiferent de trafic sau convingeri politice.

Declaratie de avere Ion Predescu  predescu2

PS Daca ANI dispare, jurnalistii de investigatie, cati mai sunt, au de lucru. Mult.

Nu pot fi banuit de cine stie ce simpatie pentru domnul Cernea, insa eforturile sale de don Quijote tocmai au modificat o lege electorala construita de oameni prea putin preocupati de reprezentarea corecta a optiunilor electoratului sau de egalitatea de sanse intr-o competitie teoretic deschisa. Pentru asta, Remus Cernea merita felicitari, chiar daca uneori se comporta ca un proxy al unui partid politic mai mare si mai lovit de flacara violet decat cvasi-inexistentul sau Partid Verde.

Asta este insa doar o batalie.  Marele razboi se va duce la modificarea Constitutiei si a legilor electorale cand vom vedea iar vehiculate idei nefericite ca aceea care urmareste eliminarea unei camere a Parlamentului sau cealalta, si mai grava, care invoca necesitatea ridicarii pragului electoral.

Romania are nevoie de competitie politica si confruntare cu arme egale.  In lipsa lor,  razboiul pentru putere  se va transfera, intrucatva natural si peste masura de  disproportionat,  in zona presei si a ONG-urilor. Iar campania care s-a incheiat tocmai ne-a aratat de ce nu e bine asa.  Sau v-a placut si nu mi-am dat eu seama?

It’s Saturday night. And here I am. Erupting. Destroying people’s plans. Receiving hate-tweets. I need a smoke.

sau

Didn’t know the EU countries had outdoor smoking bans too

Mai tineti minte teletextul?  Ei bine, mediul asta inca produce bani pentru televiziunea romana.  Mai multi decat www.tvr.ro.  Nu pot sa spun decat un hotarat ROFLMAO. Agentiile ar trebui sa ceara de la televiziunea publica oferta de publicitate pe telex sau prin porumbei calatori.

Pentru ca tot scrie Laura despre alegerile din UK, pe site-ul BBC, un domn se intreaba cum naiba de nu le-a venit ideea sa tina dezbateri televizate inainte de rundele de alegeri in ultimii 50 de ani.  Nu ofera si un raspuns.  Fapt e ca politrucii sunt tinuti departe de conducerea televiziunii publice.

Pauza

O binevenita priveliste pentru curajosii de la Curtea Constitutionala.

Vad ca se poarta recomandarile. Cititi “Trebuie sa vorbim despre Kevin“. Cel mai bun roman al unui autor (autoare) despre care nu stiam ca exista.  Premiul Orange nu da chix intotdeauna

Michel Houllebecbeckq vs Bernard-Henri Levi.  Box intelectual.  Sunt pe la pagina 50. Nu m-am hotarat cu cine tin desi sunt subiectiv.  Mor dupa Houllebecq.

Pauza. Trisam la curse.  Ascultati. Relaxati-va.

Sfarsit

Pe undeva pe acolo, mai jos poate,  e si decizia de acum cateva zile a curtii supreme de a-l elibera din arest  pe un judecator ai carui genunchi tremura cand nu reuseste sa faca trafic de influenta.

Reactia fata de decizia de azi a Curtii Constitutionale trebuie sa fie rapida si fara echivoc.  Partidele politice sunt obligate sa spuna clar daca mai cred ca sunt necesare transparenta, lupta impotriva coruptiei, eliminarea incompatibilitatilor si toate celelalte lucruri rostite emfatic prin tot felul  conferinte de presa dar care traduse intr-un limbaj mai simplu inseamna furturi mai putine, mai putini hoti in functii de demnitate publica.

Asta la nivel de principii, la nivel practic asta inseamna ca ANI trebuie sa functioneze in continuare. Cum se poate face?  Simplu, prin ordonanta de guvern, dupa cum sugereaza organizatiile nonguvernamentale care au protestat deja fata de decizia CC:

Organizatiile semnatare cer Guvernului sa adopte de urgenta un act normativ care sa asigure continuitatea institutionala si functionala a Agentiei Nationale de Integritate, acesta fiind un element esential din perspectiva obligatiilor asumate de Romania la momentul aderarii la Uniunea Europeana.

Sigur, ordonanta de urgenta nu e cel mai fericit mod de legiferare insa aici problema este a semnalului pe care statul trebuie sa il trimita.   Orice ezitare nu face decat sa dea si mai mult curaj celor  pentru care orice gest concret in zona anticoruptiei reprezinta ceva situat intre extremism si razbunare politica.

Cristian Tudor Popescu a pus in circulatie, in contextul mineriadei din 99, sintagma aceea cu “disolutia autoritatii statului”.   Atunci, autoritatea era pusa in pericol de o masa  de indivizi abrutizati si fara dileme. Acum,  avem o casta de indivizi educati si cunoscatori in ale nuantelor.  E ca diferenta dintre o rebeliune si o lovitura de stat.  Victimele sunt,  in ambele cazuri, in majoritatea tacuta. Prea tacuta

E o chestiune care tine de proceduri judiciare, de judecata independenta a unui magistrat.  Da, independenta, asa am scris. Cine poate dovedi ca nu a fost asa? A, aud?

Si, pana la urma, am, la randu-mi, voie sa fiu ironic.  Pot continua:

Eu suntem umiliti cand intelegem ca nu prea putem face mare lucru pentru a ne asigura ca suntem cu totii egali in fata legii.

Eu suntem speriati la gandul ca retelele astea otravite or sa supravietuiasca si maine cand copiii nostri vor creste si nu vor intelege de ce e nevoie de reguli daca numai unii le respecta.

Eu ne intrebam cine ii judeca pe judecatori?

Eu ne mai intrebam cand o sa invatam diferenta dintre solidaritate si sfidare, intre buna-credinta si ticalosie?

Eu ne amuzam teribil cand ticalosul neprins face misto la ore de varf de alt ticalos, suficient de fraier sa se lase incatusat.

Eu ne incapatanam sa credem ca o sa vina si vremea voastra.

E vremea gramaticii strambe, folosita ca licenta poetica.  E si vremea justitiei strambe, in care jumatatile de adevar nasc poeti.  Intrebati-o pe Ioana Maria Vlas

Eu v-am zis ca traim vremuri post-ironice.

Politica si actul de guvernare  “by the people, for the people”  sunt notiuni cumva straine multor politicieni romani sau sunt intelese doar ca  exercitii de infinita demagogie.  Implicarea activa, fara un castig direct si cuantificabil pe termen scurt sunt rare.

Sigur, se poate detecta un calcul rece al PD-L, imprumutul de legitimitate catre un candidat fara experienta, insa asta nu face gestul lui Preda mai putin relevant.

Dar si europarlamentarul are  de castigat  de aici.  Privit ca un corp strain in PD-L si fara o influenta teribil de mare (s-a vazut la dezbaterile privind statutul) Cristian Preda invalideaza preventiv eventuale acuzatii ca nu are habar de viata interna a partidului.  Dupa campania asta va fi dificil sa i se reproseze ca s-a refugiat in Olimpul parlamentar european de unde comite mici si inutile gesturi de fronda ca sa nu il uite lumea.  Recenta sa prezenta la Antena 3 in pofida unei interdictii venite pe linie de partid e un astfel de exemplu.

Spre deosebire de tot felul de “dezamagiti” si “scarbiti”, de care eu unul, sincer,  m-am saturat, Preda  isi construieste minutios cariera incercand  promovarea unui model de  militant activ si decent.  Ceea ce nu-i rau.  Totul e sa nu oboseasca.

Lech Kaczynski era cunoscut ca un nationalist, conservator, pe alocuri rusofob.  Era, in felul asta, in asentimentul multor polonezi care nu erau dispusi sa uite sau sa ierte. Gestul sau, incercarea de cicatrizare a ranilor istoriei, sunt  cu atat mai importante.

Cariera lui seamana, de la un punct incoace, cu aceea a presedintelui roman. Fost primar, devenit presedinte, Kaczynski, are insa in plus exprienta anticomunismului practicat pe teren in randurile Solidaritatii.

Urat de stanga poloneza, apropiat al bisericii catolice, Lech Kaczynski (impreuna cu fratele sau geaman, fost premier) a condus tara pe un drum care a ferit-o de criza economica insa a provocat nenumarate zgomote de nemultumire prin capitalele marilor puteri europene.  Intransigenta fostului presedinte in chestiuni care tineau de istoria nationala, relatiile cu Germania si Rusia mai ales, era privita ca un semn de inadecvare, de ancorare intr-un trecut pe care multi nu vor sa si-l aminteasca.

Birocratia fara memorie istorica il ura pe Kaczynski insa a fost obligata sa tina seama de el iar asta, pe termen lung, i-a asigurat Poloniei un loc aparte in peisajul european.  Polonia si-a castigat un meritat loc de mijloc,  departe de piticii estului, printre care, din pacate, se afla si Romania.  Nu a devenit una din puterile continentului insa Varsovia nu era prea des confundata cu Vilnius-ul sau Riga.

Bruxelles-ul a fost obligat sa tina seama de Polonia.  Era greu de ignorat, mai ales in conditiile in care gemenii Kaczinski au dovedit ca nu ezita sa se opuna oricarei decizii pe care au considerat-o ca fiind impotriva intereselor nationale.

Biografia lui Lech Kaczynski si istoria recenta a Poloniei contin multe detalii pe care le putem gasi si in Romania. Dar si o suma de lectii pe care nu ni le-am insusit inca.

PS Discutia privind achizitionarea unei aeronave noi pentru presedinte exista si in Romania. Argumentele sunt similare celor din Polonia unde adversarii ideii spun ca e prea scump. Insa tragediile de felul celei de azi sunt mult mai costisitoare.

Later edit: Mi se pare infiorator de ironic faptul ca Vladimir Putin e seful comisiei care investigheaza moartea lui Kaczynski

Incompatibilitati si reprezentare schioapa

Fiind in arest, domnul Voicu se afla in imposibilitatea de a-si exercita mandatul astfel incat, pentru cel putin 30 de zile, cetatenii colegiului 9 Bucuresti nu vor avea reprezentare parlamentara.

Mai mult, daca DNA va considera ca pericolul public reprezentat de senatorul Voicu justifica prelungirea arestului preventiv, e posibil sa ceara asa ceva iar judecatorii sa fie de acord.

Oricat am cautat prin regulamentul Senatului nu am gasit o prevedere care sa dea vreun raspuns  clar.  Constitutia zice cam asa:

Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Legile care stabilesc incompatibilitatile nu prevad, la randu-le,  nimic care sa se aplice situatiei domnului Voicu.

Pe de alta parte, chiar daca va fi pus in libertate, Catalin Voicu, va petrece macar un an (termen optimist) prin sali de judecata incercand sa isi demonstreze nevinovatia.

Fie si numai dintr-un calcul de eficienta, daca nu altfel, buna credinta a actualului senator trebuie pusa sub semnul intrebarii, mai ales la intrunirile comisiei de aparare din care face parte. Senatorul va fi chemat sa ia decizii si sa voteze legi care l-ar putea afecta direct si, de ce nu, sa schimbe soarta procesului in care este implicat. Astfel, apare din nou dilema privind reprezentarea cetatenilor din colegiul 9 Bucurestilor.  Pentru asta au votat? Ma indoiesc.

Enter Ponta

Pe scurt, cred ca domnul Voicu ar trebui sa paraseasca Parlamentul pana nu ies la iveala noi detalii din dosarul sau. E vorba despre imaginea si onoarea unei institutii fundamentale a Romaniei. Insa cum legea nu spune mare lucru, iar Catalin Voicu nu a dat semne ca ar vrea sa plece, mingea e in terenul PSD. Mai precis, in cabinetul lui Victor Ponta.

Destul de rezervat pana acum , domnul Ponta a facut doar jumatate de pas, refuzand solidarizarea cu nefericitul sau coleg. Se speculeaza chiar ca disparitia din peisaj a lui Catalin Voicu nu i-a fost tocmai neplacuta presedintelui PSD. Insa, dincolo de zvonuri, o despartire clara de inca-senatorul arestat ar arata ca Victor Ponta are ceva ce domnul Geoana nu a avut.

Iar o astfel de despartire nu poate fi marcata mai clar decat printr-o solicitare clara de eliberare a mandatului de parlamentar in favoarea unuia care ar avea mai multa legitimitate si sprijin din partea electoratului.  Probabil ca in unele cercuri din PSD asa ceva ar fi vazut ca o tradare a unui camarad aflat la greu. Nu e asa. E doar o problema simpla ce poate fi rezolvata intre barbati politici adevarati.

Catalin Voicu a primit de la partid (si de la stat) cam tot ce a dorit. E timpul sa dea inapoi. Atat cat se mai poate.

“Aveti un om pregatit?”  Omul a zambit si a raspuns afirmativ dupa care expresia i s-a schimbat intr-un soi de incrancenare nervoasa: “Pai, ce cred ei? Mizeriile alea nu pot merge la nesfarsit. De data asta facem ce trebuie”

Intalnirea  avea loc la putin timp dupa campania electorala iar nervii erau inca intinsi.  Mi-a ramas in minte discutia respectiva din cauza atitudinii interlocutorului meu.  Acel “facem ce trebuie” l-am tradus prin “O sa avem grija nu numai ca TVR sa nu ne mai creeze  probleme. Nu, atata vreme cat avem un cuvant de spus”.

Era cumva de inteles, PD-L s-a plans in fel si chip pe perioada campaniei ca e victima unui linsaj mediatic.  Pe alocuri a avut dreptate insa metoda “e randul nostru” nu prea rezolva nimic atunci cand discutam despre televiziunea publica.

De la defenestrare la irelevanta

Daca ne uitam inapoi o sa vedem ca televiziunea publica se afla la mijlocul unui parcurs lent  catre liga a doua a mediilor de informare romanesti. De la iminenta “defenestrare”  a lui Ravan Theodorescu si pana astazi drumul e lung iar televiziunea publica mai starneste pasiuni doar la partid si prin presa.  Nu si pe strada.

Problema TVR este una de credibilitate iar eventuala inlocuirea lui Sassu cu un alt Sassu,  portocaliu,  nu rezolva mare lucru.  TVR,  din punct de vedere jurnalistic, se scufunda din ce in ce mai mult in irelevanta.  A facut cateva boacane anul trecut dar in cea mai mare parte a timpului nu a contat. Spun asta cu parere de rau. Pentru ca daca aveam nevoie de ceva, acel ceva era echilibrul lucid, selectia si ierarhizarea corecta a stirilor si analiza ne-partinica.  Toate astea trebuiau sa vina de la postul public, teoretic cel mai bine pozitionat pentru asa ceva. Care este ultima exclusivitate a jurnalului postului public?  Cand ati mutat ultima oara pe TVR pentru a urmari un eveniment cu adevarat important? Bune, rele, televiziunile private au ocupat acest spatiu si audientele sunt acolo pentru a arata ca publicul cauta asa ceva.

Televiziunea Romana Calduta

Felul in care reprezentantii PD-L isi construiesc rationamentele acum nu face decat sa prelungeasca aceasta stare de “nici-nici”. Nu cred, sincer, ca viitorul presedinte al TVR, indiferent cine va fi, va rupe gura targului.  Nu va aservi total televiziunea publica unui partid dar nici nu va construi cine stie ce BBC sau PBS.  Exista un fel de lege a compensatiei. Rezistenta interna si presiunile politice se intalnesc undeva la mijloc iar produsul care iese e un fel de compromis caldut care nu multumeste pe nimeni.  Cum credeti ca se vor intelege un PDG numit de PD-L si un fost purtator de cuvant al guvernului Nastase in interiorul televiziunii publice?  (Cel de-al doilea are gusturi muzicale care mi-l fac aproape simpatic. Nu e putin lucru sa asculti Sigur Ros dupa ce ai lucrat cu Nastase si Cozmanca )

Banii si ambitiile

Dincolo de aspectul jurnalistic si cel politic mai este si cel al rolului TVR.  Nu e clar.  Nu e clar cui se adreseaza si ce anume vrea sa transmita.  Are ambitii mari dar vagi. In momentul asta TVR cheltuieste foarte mult sustinand o varietate de canale si  cumparand programe. Unele dintre ele sunt de-a dreptul inutile, altele foarte bune, insa indiferent de calitatea lor, aproape toate  sunt irosite pe la ore imposibile sau prin lipsa de promovare. Productiile proprii, atatea cate sunt, dau de cel mai multe ori senzatia ca sunt facute doar pentru a fi bifate si nu pentru ca e cu adevarat nevoie de ele.  Nu cred ca mai are rost sa amintesc ca foarte multe dintre ele arata prafuit,  sunt lipsite de imaginatie si de nerv.  Am uneori senzatia ca undeva prin contractul de munca al TVR scrie ca nu ai voie sa te abati de la regulile anilor “70. Nicio televiziune privata din Romania nu are resursele celei publice insa cu toate astea, de cele mai multe ori, cele private reusesc mai mult cu mai putin. TVR are nevoie de un proiect mai larg, nu doar de stiri bin facute.

Un mandat provizoriu se poate?

Nu am sa fac o evaluare a candidatilor ale caror nume sunt vehiculate zilele astea. A facut-o foarte bine Iulian Comanescu aici.  Iar ca sa ii raspund direct lui Adi, am sa spun ca nu stiu cine are cele mai mari sanse dar nici nu conteaza foarte mult.  Indiferent cine va fi seful TVR cred ca de bun simt ar fi ca mandatul intregului Consiliu de Administratie sa fie provizoriu pana la elaborarea unei noi legi de functionare  a postului public care sa defineasca  clar ce este si ce vrea TVR.  O lege care sa mai restranga eventual din ambitiile si bugetele inutile care se consuma an de an fara ca eu, platitorul de taxe, sa primesc mare lucru la schimb.  Decizia este insa la oameni precum cel citat mai sus. Ma intreb daca i-or fi trecut nervii.

PS Ar ajuta mult daca jurnalistii nominalizati si-ar exprima clar asupra intentiilor lor in loc sa mentina ceata asta  cu aer de combinatie politica.  Ar fi si o mica lectie si pentru politicieni.

In ceea ce ma priveste, eu sunt chiar curios sa citesc opiniile lui Claudiu Lucaci, ale lui Mihnea Maruta si ale lui Iann.  The debate goes on!

Au mai scris: Tiberiu Lovin si  Simona Tache.

De aici.

Detalii de backround aici (e cu mafioti )

Ceea ce nu inteleg, este de ce de fiecare data cand un sindicat din serviciile publice e nemultumit, noi, locuitorii Bucurestiului, suntem luati prizonieri. Asa s-a intamplat si in toamna trecuta cand angajatii Metrorex au fost loviti de depresia pre-electorala  ale carei principal simptom a fost tot o greva (Apropo, domnu’ Berceanu, sindicatul de la metrou isi insuseste in continuare veniturile din spatiile comerciale de la metrou? Banii astia, sa nu uitam,  sunt luati direct din buzunarul platitorului de taxe din Bucuresti?)

Revenind la RATB, nu e datoria mea sa le platesc salariile, sa verific conditiile de munca sau sa fac sedinte de yoga cu membrii de sindicat.  Administratia Bucurestilor trebuie sa faca toate lucrurile astea iar soferii trebuie sa tina seama ca lucrul pe care tocmai l-au facut este ilegal.  Si daca este ilegal, cineva trebuie sa raspunda.   Sunt curios, ziua aceasta va fi remunerata?

Sunt companii private care pierd bani  ca urmare a acestei greve “spontane”. Sunt copii care trebuiau sa ajunga la gradinita si parinti care intarzie la munca.  Parinti platitori de bilete si abonamente.  Oameni ale caror impozite sunt folosite pentru salariile/primele/bonurile de masa oferite  soferilor.

Aud adesea plangeri privind numarul mare de autoturisme de Bucuresti.  Intamplarea de azi ofera o explicatie.  Si tot ziua de azi ofera o explicatie pentru neincrederea funciara a romanilor in autoritati.

Cineva, acolo, la PD-L se teme de infrangeri simbolice dupa ce mica gluma cu Honorius Prigoana nu a prins la public.  Pentru ca, nimic nu se va schimba in fotografia generala. Majoritatea parlamentara nu se modifica,  ordinea marimii partidelor ramane cam tot aia iar viata locuitorilor din colegiul 19  va continua la fel ca si pana acum, printre fantanile si parcarile lui Piedone.

Nu contest sub nicio forma inteligenta sau competentele doamnei Trandafir. Pana la urma, de ce ar fi ea mai nepotrivita decat inginerii de prin comisia juridica a Senatului sau cine stie ce fost activist comunist care voteaza la doua maini legi capitaliste.  Nu e cazul.  Teo Trandafir e la fel de potrivita cu rolul pe care si l-a asumat ca orice alt cetatean liber al Romaniei.

Problema, pentru ca trebuia sa fie si o problema, e la PD-L.  Prin aceasta nominalizare, PD-L  arata inca o data ca nu are o politica solida si coerenta de cadre.   Dupa marea epurare pusa la cale de  Traian Basescu in 2000-2004 cand mai toti fostii baroni ai PD au fost trimisi la plimbare, partidul pare sa fi incremenit cu proiectul de revitalizare in brate.   Tanara generatie promovata atunci de actualul presedinte al tarii (Negoita, Boc, Videanu, Anastase, Ridzi) a ajuns sus insa in urma ei nu e mai nimic.   Nimic.

Voinescu, Preda, Macovei sunt cu totii oameni veniti din afara PD, care reusisera, in buna masura, sa se faca cunoscuti pentru merite care nu au legatura cu viata de partid. Partidul nu a facut decat sa ii importe interesat, pentru a justifica un tip de discurs dictat mai degraba de interesul electoral al presedintelui decat de dorintele membrilor de rand de prin filiale.   Nu vreau sa fiu gresit inteles, au procedat corect aducand alaturi de ei oameni de oarecare valoare insa, pana in ziua de azi, ei dau senzatia unui implant reusit doar pe jumatate.  Uitati-va la ei, ascultati-i! Nu vi se pare ca acolo e o doza de inadecvare? Un pic de stanjeneala? Ceva nepotrivit?

Cand presedintele are alte prioritati, PD-L se comporta ca un copil confuz, lasat singur acasa.   Apeleaza la solutii facile, fara sa gandeasca pe termen mediu macar.

Nu stiu cum arata sedintele lor, dar imi inchipui ca pusi in fata unei decizii, liderii partidului se scarpina in crestet incurcati pana cand strategul vine si comite cate un silogism banal: alegeri>popularitate>vedeta>victorie.  Si Adrian Copilul Minune e consilier local, nu? Irina Loghin a tras dupa ea o lista intreaga la un moment dat.  Deci, sa gasim o vedeta. Una reala, care impune un pic de respect.

Lider 1 Voi la cine va uitati, ma, la televizor?

Lider 2 Aaaa, Maruta.

Lider 1: Ntz, ala e prea tanar.  Ati vazut ce am patit cu Honorius

O voce timida din fundul salii: Mihaela Radulescu?

Lider 1: Nope, e la Monaco.

Lider 3:  triumfator: Dinescu?

Lider 1: Si poet si ticalos. S-a certat cu sefu’ in campanie! O betie cu Marx ne trebuie noua?

Lider 3: Ah, da. Scuze.  Saracu’ Solomon!

Lider 1; Nu, ma. Ne trebuie, asa, cineva care sa prinda la gospodine si la tineri.

Lider 4 (dupa o tacere indelunga): Busu? Nu, Andreea Esca.

Lider 1: Terminati, ma, cu prostiile.  Tu ai lasa “Buna seara Romania” pentru “Buna ziua, colegiul 19?”

Lider 2: Floriiii….

Lider 1 (nervos): Cu manutele astea doua, pierd o confruntare noua. O sa rada peneleu’ de noi. Ei s-au fript deja cu el

O voce: Mda...

Lider 1: Stiu! Teo, Teo Trandafir.

Cineva se plesneste cu palma peste frunte. Mai multe voci, in acelasi timp: Da, ma. Aia e. E perfecta. Cum de nu ne-am dat seama din prima?

Strategul (usor surprins dar multumit): La  ea ma gandeam si eu.

Lider 1 (vizibil usurat, isi reia morga serioasa si priveste peste ochelari): Care il suna pe Turcan?

Cam asa cred ca s-a luat decizia nominalizarii doamnei Trandafir. Acum, lasand gluma la o parte, PD-L are o problema uriasa de resurse umane.  Ministrul Justitiei este imprumutat de la PNL, ministrul Apararii a facut parte din guvernul Nastase, la formarea actualului executiv , Marian Sarbu, membru plin al PSD la vremea aceea,  era cat pe ce sa sara in barca cealalta. La fel se vorbea si despre Cristian Diaconescu.  Adunand fragmente de prin toate partile, conducerea PD-L  nu face decat sa intareasca imaginea de partid care devine una cu administratia.  Daca  pe parcurs mai apar probleme “neasteptate”, cum ar fi formarea guvernului sau alegeri partiale, ele sunt rezolvate pe genunchi, fara cine stie ce pregatire sau analiza profunda.

Probabil Teo Trandafir va castiga competitia pentru colegiul 19.  Nu si PD-L.

Stinge lumina! Probabil ca si Bono o stinge. Sigur si vreun vedet de prin Romania.  Nu esti singur.   Alaturi de tine sunt si multinationale care, pentru o ora,vor face  profit pe intuneric.   Sunt si  multe  primarii de mari orase romanesti.    60 de minute, sambata seara, asfaltam la suprapret  in bezna.

Si Parlamentul Romaniei stinge lumina.  Sa traiti, ati vorbit pe intelesul meu acum.

Stinge lumina ca sa te luminezi.  Ironia e uriasa dar, traim intr-o epoca post-ironica. Probabil tot pe intuneric  RK Pachauri, seful Comitetului interguvernamental pentru studiul schimbarilor climatice, a citit un articol de ziar care spunea ca pana in 2035 vor disparea toti ghetarii din Himalaya.  Atat de dens era intunericul, incat a  introdus articolul respectiv intr-o cercetare stiintifica.  Una atat de importanta incat a dat nastere unei intregi industrii verzi.  Conteaza mai putin ca, dupa vreo cativa ani, omul a recunoscut ca scria rapoarte din ziare si si-a retras afirmatia.

Stinge lumina si la adapostul preotilor ecologisti sufletul iti va fi salvat.  Mantuirea vine din bezna.  Reponsabilitatea fata de raul concret si proxim dispare.  Solidarizeaza-te pe Facebook si Twitter si ti-ai facut datoria fata de societate Nu te vei mai simti jenat cand vezi oameni care nu au ce manca,  saracii Braziliei nu inteleg durerea pamantului.  Nu te vei enerva din cauza salariilor de mizerie platite de corporatii pentru ca si ele au suflet si sunt responsabile social. Si corporatiile sting lumina.

Pe intuneric, toate pisicile sunt negre. Iar tu, tu esti una cu Bono.

PS Era sa uit. A sunat Evul Mediu.  Isi cere Rosia Montana inapoi.

I-am  solicitat acest interviu pentru ca am vrut sa inteleg de ce magistrati cu un statut si pozitie publica absolut respectabile se lasa atrasi in afaceri slinoase de felul celor scoase la iveala de stenogramele publicate recent. Nu in ultimul rand, am vrut sa obtin o opinie despre des mentionata “justitie televizata”. Si, dincolo de asta, ce sanse sunt ca acest dosar sa fie dus la bun sfarsit, in conditiile in care, vazuta din afara,  justitia romana pare profund si, aproape iremediabil, compormisa.  (interviul a fost luat inainte de votul din plenul Senatului referitor la cererea de arestare a lui Catalin Voicu)

TT: Ati fost surprinsa de stenogramele din dosarul Voicu? Intrebarea vizeaza strict implicatiile acestui caz pentru sistemul juridic

LS: Stenogramele arata ceea ce multi banuiau: legaturi extrem de stranse intre mediul judiciar si cel politic. Ce este crucial in acest caz, dupa parerea mea, este dimensiunea fenomenului si faptul ca aceste retele sunt utilizate transpartinic – adica si de oameni de afaceri indeobste considerati ca fiind apropiati de alte partide politice decat PSD

Este socant acest dosar prin persoanele care apar in interceptari si care se afla la varful sistemului judiciar – dl Costiniu si dl Jipa – sau in varful Politiei Romane. Si mai grav este ca nu se aud voci din sistem care sa ceara acestor oameni sa faca un pas inapoi – cel putin pe perioada anchetei. Judecatorii invinuiti intra in sala de judecata si “impart dreptatea”… e cam ironic…

TT: Incerc sa inteleg de ce oameni ca Jipa si Costiniu se lasa atrasi in astfel de “retele”.  Magistratii romani au o situatie ideala, o elita al carei statut este consfintit prin legi care le ofera inamovibilitate, bani mai multi decat in orice alt domeniu bugetar, unii au” rang de ministru” (dupa cum remarca Catalin Voicu). De  ce intra in astfel de combinatii?  Ce le lipseste?

LS: Combinatiile acestea sunt cladite pe o istorie lunga impreuna. Unele – asa cum am vazut in presa in ultimele zile – sunt anterioare anului 1989. Sa nu uitam ca pana in 2003 Ministrul Justitiei avea puteri extraordinare asupra sistemului judiciar, iar doamna Stanoiu  (fost Ministru al Justitiei n.r) a folosit deplin aceste puteri pentru a muta judecatori care ii erau apropiati la instante importante din tara. Pe de alta parte, domnul Jipa, spre exemplu, este casatorit cu doamna Jipa care este senator PSD. Dupa cum vedeti, legaturile sunt mult mai adanci decat cele care ar rezulta dintr-un trafic de influenta “obisnuit”. In plus, chiar domnul Voicu ne spune in interceptari ca pastreaza diverse “hartiute” compromitatoare despre diverse persoane din sfera politica sau juridica. Asadar, in aceste cazuri eu cred ca la baza « combinatiilor » nu sta vreo lipsa pe care o resimt judecatorii, ci datoriile mult mai profunde care ii leaga de oamenii politici care au jucat un rol important in cariera profesionala a acestor judecatori.

LS: Va amintiti, probabil, despre temutul si celebrul serviciu de informatii al Ministerului de Justitie – SIPA. Prin acest instrument erau urmariti magistrati pentru a fi ulterior santajati.  SIPA a fost desfiintat de catre ministrul Macovei, dar, din pacate, arhiva acestui serviciu este inca la Ministerul Justitiei (fiind dorita si de CSM). Este vital ca situatia juridica a acestei arhive sa fie clarificata pentru a se elimina riscurile de santaj la adresa magistratilor. Am analizat aceasta problema intr-un studiu publicat recent de SAR si CRPE disponibil pe www.sar.org.ro

Unde sunt anticorpii?

TT: Bun, deci avem un sistem feudal, bazat pe datorii, santaj, amenintari. Dar chiar si intr-un astfel de sistem mai exista cate un Robin Hood, Iancu Jianu, etc. Observati mai sus ca nu sunt voci din sistem care sa protesteze, sa se delimiteze de aceste retele.  De ce? Mi-e greu sa cred ca sunt cu totii corupti

LS: Sigur ca exista si oameni buni si integri in sistem – eu cunosc multi judecatori si procurori pe care ii pot incadra in aceasta categorie. Din pacate vocile care se lasa asteptate sunt cele de la varful sistemului judiciar – conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conducerea CSM. Replicile acestor institutii sunt extrem de timide – CSM ne anunta ca a inceput verificari disciplinare, iar doamna Barbulescu, presedinte interimar la ICCJ si fost vice-presedinte la ICCJ, se cutremura de mizeria de la instanta pe care o conduce.  Totusi, faptul ca judecatorii de la ICCJ sunt anchetati e cunoscut inca de anul trecut! Ma intreb de ce pana acum nici una dintre institutiile sus-mentionate nu a cerut public acestor persoane sa se abtina de la a mai intra in sala de judecata. Cred ca acest tip de atitudine nu face decat sa alimenteze suspiciunile deja existente referitoare la presupuse datorii si conexiuni anormale pe care judecatorii cercetati in acest dosar le au cu colegii lor de la ICCJ si CSM. De altfel, un membru CSM apare in anturajul domnului Voicu – cel putin asa rezulta din datele publicate pana acum.

Oricum ar fi, prapastia de credibilitate in care s-a prabusit ICCJ este imensa si va fi nevoie de ani de decizii corecte pentru a putea inlatura suspiciunile care planeaza asupra acestei instante.  Ma intreb cum va analiza ICCJ dosarul Voicu atunci cand ii va fi inaintat, mai ales daca in dosar vor fi trimisi in judecata si judecatorii care sunt astazi cercetati.

TT: Pe scurt, judecatorii Jipa si Costiniu trebuie sa plece.

LS: Ar trebui sa faca un pas in spate pe parcursul cercetarilor. Ar putea sa isi ia concediu, de exemplu. Iar apoi, daca vor fi trimisi in judecata, sunt suspendati automat din functie pana la finalizarea procesului. Cat de obiectivi pot fi colegii lor de la ICCJ in conditiile in care ii vad zilnic la birou judecand dosare sau conducand sectia civila (dl Costiniu) ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Justitia de tv, justitia de internet si mici doze de ironie

TT: Asta ma aduce, inevitabil,  la modul in care acest scandal a devenit public. Comisia juridica a Senatului a luat o decizie sub presiunea opiniei publice. Probabil si CSM a facut la fel atunci cand a anuntat ca investigheaza acest caz.  Totusi, de partea cealalta, s-au facut auzite plangeri cu privire la aparitia acelor stenograme. Si nu ma refer atat la Catalin Voicu cat la importanti lideri ai opozitiei, Crin Antonescu, de exemplu. Ca ziarist nu pot decat sa fiu multumit ca au aparut transcrierile acelea, cred ca interesul public este bine servit, insa cum ramane cu interesul justitiei?

TT: Auzim intruna plangeri referitoare la justitia televizata.

LS: Daca va amintiti, in 2008, referatul procurorilor in cazul Nastase a fost postat de catre Camera Deputatilor pe internet, in casuta electronica a fiecarui deputat. La acel moment am criticat aceasta actiune, spunand ca nu e firesc sa se publice aceste documente pentru ca ele ar trebui cunoscute doar de catre cei care trebuie sa decida cu privire la subiectul in discutie. Dna Barbulescu, vice-presedinte la ICCJ si presedinte CSM la acea data, a spus ca referatul procurorilor “nu e un act care sa nu poata fi facut public”

Mitul conform caruia o informatie care apare in presa nu mai poate fi folosita in justitie este complet fals. Nu exista nici o prevedere legala in Romania care sa invalideze automat probele ajunse in presa. De altfel, procedura care obliga la trimiterea dosarelor penale la Parlament pentru diverse avize practic garanteaza faptul ca probele vor fi vazute de zeci de ochi. In aceste conditii este naiv sa ne inchipuim ca nici unul dintre cei care vad dosarul nu va dezvalui presei informatiile respective. Asa cum constata dl Mitrea, imunitatea se intoarce impotriva celor care beneficiaza de ea!

TT: E un pic de ironie aici

LS: Sigur ca e ironic faptul ca un instrument introdus in Constitutie pentru protectia politicienilor se intoarce impotriva lor. Poate data viitoare cand se va rescrie Constitutia se vor gandi de doua ori la problema imunitatilor.Daca nu ar exista aceste filtre politice anormale, dosarul ar ajunge exclusiv la instanta si confidentialitatea pe parcursul urmaririi penale ar fi asigurata.

TT: Asadar solutia ar fi eliminarea acelei prevederi care spune ca trebuie acordul camerei pentru arestare. Dar, daca dosarul a iesit de la DNA?

LS: Da, solutia ar fi eliminarea avizului camerei. Daca nu ar exista acest aviz ar fi foarte clar faptul ca dosarul nu merge decat la instanta, iar responsabilitatile ar fi extrem de bine determinate.  In situatia de fata cautam acul in carul cu fan: dosarul a fost si la Senat, si la Ministerului Justitiei, si la Parchet, si la instante, probabil parti din el au ajuns si la CSM pentru efectuarea anchetei disciplinare. Cei de la SRI au facut, probabil, interceptarile in cauza. Infomatiile puteau sa iasa de oriunde…

In plus, asa cum aratam mai sus, pozitia CSM si ICCJ exprimata de doamna Barbulescu in 2008 este ca referatul procurorilor nu este un document confidential si ca, deci, poate fi publicat.

Spaga dauneaza grav libertatii

TT: Revenind la fondul problemei, reteaua, asa cum reiese ea din acele stenograme, este foarte cuprinzatoare, transpartinica si multi-institutionala.  Sincer, cred ca multi s-au speriat cand au inteles, in sfarsit, amploarea fenomenului si probabil se gandesc ca acest dosar nu va fi niciodata dus pana la capat iar ramificatiile intregii afaceri cunoscute.  Exista vreun mod in care justitia sa recastige, macar partial, increderea unui public pe buna dreptate sceptic?

LS: Da: prin tratarea completa si corecta a acestui dosar si a celorlalte dosare aflate pe rolul instantelor de judecata sau la parchete.  Doar o atitudine constant corecta si multa, multa munca pot schimba imaginea justitiei din Romania. Faptul ca DNA instrumenteaza astfel de dosare care ating zone nevralgice din justitia si politica romaneasca este, in opinia mea, raza de speranta de care avem atata nevoie. Sa nu uitam ca pentru ca aceste interceptari sa existe a fost nevoie ca judecatorii sa dea mandate de interceptare si ca specialistii sa le puna in practica. Aceste lucruri s-au intamplat si este evident din continutul interceptarilor ca cei cercetati nu au fost preveniti. Concluzia este ca exista profesionalism in sistem si ca e important, tocmai de aceea, ca magistratii patati sa faca un pas in spate.

TT: Iar politicul?  Unde este politicul in toata ecuatia asta? Pentru ca, pana la urma, in centrul intregii afaceri este un senator. Toti ceilalti, inclusiv judecatorii, sunt elemente secundare.

LS: Politicul trebuie sa inceapa sa se comporte responsabil, adica sa nu mai blocheze anchetele penale.  Avizul comisiei juridice de la Senat este un semn bun in aceasta directie, desi audierea domnului Voicu a fost extrem de timida – fara intrebari de fond si foarte, foarte binevoitoare fata de domnul Voicu. Totusi votul a fost pentru arestare ceea ce e foarte important.

Vom vedea ce se va intampla azi in plenul Senatului. Sa speram ca amenintarile domnului Voicu de ieri “Conditiile din penitenciare decimeaza fiinta umana. Se deschide Cutia Pandorei si vor urma si altii dupa mine ” nu vor fi luate in seama de colegii sai parlamentari.  Pe de alta parte, la nivel macro, lumea politica ar trebui sa isi reevalueze instrumentele pe care le foloseste pentru a-si rezolva problemele din justitie. Sigur, nu am iluzii ca asta se va intampla peste noapte, dar cred ca acest caz va da de gandit celor care considera ca cel mai simplu mod de rezolvare a problemelor e spaga.

Vedeti ca din ce in ce mai multi oameni politici (de la toate partidele) care se considerau pana mai ieri intangibili ajung in fata instantelor de judecata, iar unii chiar in puscarie. Cred ca politicienii incep sa realizeze ca exista un risc real de a fi condamnati penal daca folosesc retelele informale.

Dar domnul Popa de la Jakarta?

Dar domnul Omar din Siria?

A aparut vreo informatie noua privind bizara vizita a lui Mircea Geoana la Moscova?

Toate cazurile de mai sus au facut valuri inainte de alegerile de anul trecut.  Nu sunt singurul care se intreaba cum au aparut informatiile acelea  tocmai atunci.  Insa asta e mai putin relevant.  Important e institutiile statului sa functioneze.  Sa furnizeze raspunsurile si rezolvarile pe care le asteptam de la ele pentru a putea sa mergem mai departe.  Deocamdata traim in “Ziua Cartitei”

Uitam prea repede.  Traim ca intr-un serial american in care personajul principal se trezeste  dintr-un lung vis ori de cate ori  e nevoie de o schimbare brusca de scenariu.   O luam de la capat cu tot felul de cazuri si dosare in preajma alegerilor doar pentru a le lasa in adormire pana cand, din cine stie ce motive pe care nu le intelegem, ele redevin stiri de prima pagina. Suntem cumva complici la piesa asta de teatru.  Pentru ca nu punem intrebari, pentru ca nu insistam, pentru ca ne lipseste memoria.

Mi-e teama ca peste vreo trei luni o sa uitam si de Catalin Voicu, cu stenogramele lui cu tot.

Recent, cineva isi amintea ca la Stirile ProTv informatia privind caderea guvernului Boc in urma unei motiuni de cenzura (o premiera in in istoria ultimilor 20 de ani) a fost doar doar pe locul cinci sau sase in ierarhia principalului jurnal al serii. Omul era revoltat si jura ca nu mai urmareste de atunci respectivul jurnal.

Un exercitiu simplu  si un calcul cinic

Parerea mea este ca PRO TV face lucrurile astea intr-un mod calculat si cinic si nu pentru ca nu are resurse sau pentru ca editorii de acolo au luat-o razna. Ci pentru ca incearca un compromis intre frivolul aducator de rating si jurnalismul de calitate.

Si daca nu ma credeti, va invit sa faceti urmatorul exercitiu (ideea nu imi apartine, dar este revelatoare): ignorati primele 5-10 minute din jurnalul de la ora 7, apoi vedeti ce ramane. O sa aveti surpriza sa descoperiti unul dintre cele mai bune jurnale de stiri existente pe piata in momentul asta. Subiecte corect alese, stiri scurte si relevante, tratate corect si neutru de cele mai multe ori, unghiuri de abordare interesante sau macar originale. Pe scurt, o imagine coerenta a zilei aflate la final.

Sentiment si statistica

Mai mult, rupeti-va o ora in seara asta si urmariti “Romania, te iubesc”. Eu unul nu imi aduc aminte de niciun program de televiziune romanesc care sa fi incercat vreodata o abordare atat de exhaustiva a unor subiecte majore si, in aceeasi masura ignorate, de media traditionale. Este vorba de reportaje muncite, se vede asta cu ochiul liber, documentate indelung si produse cu migala.

Folosindu-se de multa, foarte multa informatie, contextualizare si o doza decenta de patetism, “Romania, te iubesc” este o incursiune improbabila in Romania profunda cu mijloace jurnalistice oneste.  Asta lipseste cel mai mult din jurnalismul romanesc:  privirea onesta in jur, evitarea demagogiei comode si a excesului de empatie nedocumentata. Da, stim, pensiile sunt mici, oamenii mor de cancer, statul e ineficient si corupt. Nu e nimic nou aici.  Insa pentru a produce valoare adaugata, e nevoie de diagnostice puse dupa contactul cu pacientul nu de teorii facile extrase din locuri comune si stiri de agentie. Si daca admitem ca  jurnalismul este un mix de sentiment si statistica, atunci cel care sa gaseasca dozajul corect pentru a construi o poveste nu numai  emotionanta dar si utila a castigat.  “Romania, te iubesc” a reusit exact lucrul asta.

PS Am scris randurile de mai sus incercand sa arat ca exista totusi  in Romania  programe tv care pot fi urmarite. La fel ca multi altii, si pe mine ma exaspereaza multe lucruri de la tv.  Cred ca de multe ori asta este rezultatul unui calcul prost facut si nu al relei-vointe. Pe de alta parte, la fel de mult ma exaspereaza lamentarile cu privire la calitatea indoielnica a publicului.  Publicul consuma ce i se ofera iar daca “Romania, te iubesc” supravietuieste intr-o televiziune celebra pentru stirile de la ora cinci, atunci lucrurile nu-s chiar atat de grave.

Vantu a explicat agentiei Mediafax ca il considera pe Gusa un domn foarte capabil care se pricepe foarte bine la business si politica.  Asta nu a oprit totusi avalansa de comentarii si presupozitii referitoare la rolul real al lui Cozmin Gusa.

Situatia nu s-a clarificat, intrebarile nu si-au primit raspuns asa ca va propun o abordare mai de vineri, asa.  Un sondaj care sa lamureasca o data pentru totdeauna ce invarte domnul Gusa in preajma lui SOV

Voturile din strainatate se vor lua in considerare doar in proportie de 50 la suta. Doamna Sandru, va rog, abtineti-va

Naiv, ma miram acum vreo saptamana cum naiba a ajuns Catalin Voicu in Parlamentul Romaniei. Ce mecanisme sunt defecte,  ce sisteme de avertizare nu functioneaza?  Citind stenogramele acelea am inteles ca ascensiunea acestui domn e naturala.  Are logica. “Face sens”. A crescut o data cu sistemul si, prin cine stie ce intamplare, la un moment dat a  pasit alaturi.  A calculat gresit ceva si acum, incoltit de DNA,  iti lasa impresia unei balene  uitate de reflux pe mal.  Misca furios din coada si ameninta sa traga dupa el si pe altii. Probabil de aceea i se cere arestarea. La influenta si puterea pe care le detine, multi ii sunt datori si, si mai multi, se tem de el. Domnule Guenther Verheugen, de abia acum inteleg clar metafora cu pestii cei mari.

Nu cred ca parlamentul are de ales. Daca mai exista o urma de orgoliu si onoare acolo.

• De altfel,  degraba risipitor de artificii retorice, Crin Antonescu face o comparatie intre guvernarea PSD si cea a PD-L.  Spune domnul Antonescu:    “Astăzi, prin episodul încercării de înlăturare a lui Geoană din fruntea Senatului, asistăm la desfăşurarea neabătută a unui plan de a ocupa practic toată România, din punct de vedere politic, instituţional, din orice privinţă, de către partidul pe care eu l-am numit “partidul stat”, mult mai puternic, hotărât, mult mai puţin legat de orice ezitare decât a fost PSD-ul în 2000-2004“.  Sunt de acord cu ideea ca PD-L incepe sa semene tot mai mul cu PSD, am si scris asta, insa, mai e mult pana departe. In locul domnului Antonescu nu m-as grabi.  Daca am fi deja acolo, Crin Antonescu si-ar tine conferintele de presa duminica dupa-amiaza in speranta ca va prinde o stire de coloana in pagina 15 din ziarele de a doua zi.  In paralel, la tv am vedea interviuri in care jurnalistii lauda cozonacii doamnei Boc iar pe agentiile de presa ar curge interviuri “servite” cu sotul doamnei.

• Din tot circul din jurul functiei de la Senat, cel mai mult castiga Victor Ponta, care,  desi il dispretuieste pe Mircea Geoana, profita de ocazie pentru a-si intari imaginea de om al principiilor si de lider care stie ce batalii sa poarte. Aparandu-l pe Geoana, Crin Antonescu pe de alta parte, lupta in razboiul altora.

• Am fost invitat ieri de colegii de la RTV la o discutie in ministudioul de la Senat.  Am avut ocazia sa il ascult indeaproape pe Catalin Voicu.  Mi-am adus brusc aminte de  Joe Pesci in Casino.  Sincer, nu cred ca v-ati dori un conflict in trafic cu el. Omul este teribil de sigur pe el si nu are cine stie ce emotii.  Habar nu am ce dovezi au procurorii impotriva lui insa,  urmarindu-l, am inceput sa ma intreb ce naiba este in neregula cu procesul de selectie din partide si cu legea electorala. Cum a ajuns omul asta in Parlamentul Romaniei si cat de influent este?

• Andrei Gheorghe remarca risipa de ceasuri scumpe, uneori falsificate,  de prin institutiile publice romanesti.  Insight-ul oferit de Gheorghe este interesant si graitor.  Data viitoare cand faceti misto de bijuteriile amatorilor de manele ganditi-va ca distanta pana la o functie publica nu e prea mare. Intr-o zi, manelistul s-ar putea sa decida ce impozite platiti, care e componenta guvernului si amplasamentul scutului anti-racheta.

Criza de resurse umane

Prins intr-o capcana in care a intrat de buna voie, PNL se vede obligat sa marsaluiasca demoralizat alaturi de Crin Antonescu caruia un loc trei la prezidentiale i-a fost suficient pentru a-si crea un ascendent moral asupra oricarui posibil concurent din interior.   Si aici apare prima dintre probleme.  Nu stiu daca am vazut vreodata PNL atat de blazat, fara plan de back-up si  transformat in teren de joaca al unui lider unic cu aere nejustificate de mantuitor.   Domnul Antonescu nu a avut niciun concurent serios iar asta este cel mai grav lucru pentru liberali care, dupa ce au pierdut multi oameni buni,  nu mai sunt in stare sa produca nume si valori.  Si nu numai ca nu mai pot, dar nu  par sa  dispuna de vointa necesara pentru a incerca. PNL s-a abandonat in mainile domnului Antonescu ca multimea de la Maglavit in fata ciobanului balbait si vizionar.

Nu Crin Antonescu este vinovat pentru supradoza de blazare a liberalilor dar nici nu face nimic  pentru a insufleti partidul in fruntea caruia se   afla.    Ba din contra, prea-desele  accente veninoase din discursul sau indeparteaza, impun distante si creaza rezerve multora dintre cei care tot spera ca fostul candidat la presedintie “sa devina politician” (citatul apartine unui liberal binecunoscut, insa a fost rostit  intr-o conversatie privata)

PNL   trebuie sa invete din nou sa fie ambitios, la fel ca in 2004, daca vrea sa mai conteze macar la fel de mult ca atunci.  Insa cata vreme pana si prietenii domnului Antonescu sunt tratati ca slujbasii nedemni ai unui vechil exigent, sunt putine sanse ca dezbaterea interna din PNL sa isi recapete prea curand energia.  Liberalii joaca zilele astea la supravietuire, nu la victorie.   Din punctul meu de vedere, asta este o greseala.

Frauda ca punct de pornire

A doua problema a PNL este clarificarea ideologica.  Unul dintre principiile de la care pleaca  programul Antonescu, “Prin noi insine. Acum”,  este acela ca PD-L nu reprezinta dreapta legitima, deci  PNL este obligat  sa isi asume rolul asta. PNL trebuie intr-adevar sa isi consume destinul pe dreapta, pentru ca asa s-a legitimat de la reinfiintare si pentru ca asta astepta electoratul sau.  Insa explicand astfel misiunea partidului, domnul Antonescu si apropiatii sai sunt ipocriti.  Chiar sa fi uitat cu totii ca unul dintre reprezentantii de marca ai liberalismului contemporan este Teodor Melescanu.  Chiar nu mai tine minte nimeni cine este si de unde a venit domnul Melescanu?  Sa fim seriosi!   Reconstructia liberalismului pe astfel de baze este mincinoasa si aduce a frauda.

Adevarul despre Conu’ Costache

O a treia problema a PNL este raportarea la Dinu Patriciu.  Liberalii joaca un fel de comedie de prost-gust refuzand sa isi asume unul dintre principalii lideri informali ai partidului.  Nu cred ca mai exista naivi care isi inchipuie ca domnul Patriciu nu are o influenta uriasa in PNL, inclusiv la nivel ideologic.  Din nou comportamentul ambivalent al PNL aduce a frauda.  Eu unul, ma indoiesc  ca vreunul dintre oamenii care aleg PNL sunt influentati de aura negativa a domnului Patriciu, ba chiar cunosc cativa care il admira.   Din punctul asta de vedere, Crin Antonescu are de invatat vreo doua lucruri de la Victor Ponta, al carui discurs inclusiv si integrator este gandit pe termen lung si mizand pe faptul ca timpul rezolva multe.

Concluzii

Crin Antonescu castiga inutil intr-un congres fara rost de pe urma caruia liberalii de rand nu raman decat cu semne intrebare si nicio certitudine.  Domnul Antonescu a facut ce a stiut mai bine pentru a invinge fara drept de apel, insa daca nu doreste ca intreg partidul sa se scufunde in mocirla mediocritatii pe termen lung are nevoie sa gaseasca solutii pentru a rezolva criza de personal a PNL.  Trebuie sa gaseasca o cale de a aduce mai multe personalitati alaturi de partid.  In acelasi timp liberalii trebuie sa isi asume onest propria identitate si oamenii care ii reprezinta formal si informal. Programul PNL trebuie sa isi asume obiective mai putine, mai clare si mai coerente. Aici, se  gaseste o sursa de insipratie pe gratis. La nivelul discursului public,  actualul si viitorul presedinte al PNL trebuie sa renunte la obsesiile personale sau sa devina campion la disimulare. Cata vreme domnul Antonescu se consuma in dezbateri minore, lasand prea des sa para dominat  de ura si nervi, asa va arata si PNL. Revansard, razbunator si inutil. Pentru ca PNL e Crin Antonescu si Antonescu e PNL.  Fie ca ne place, fie ca nu.

PS  Vad imagini cu Petre Roman vorbind insufletit de la tribuna congresului PNL.  Inca un reprezentant al dreptei “legitime”

Incerc, 24 de ore mai tarziu,  si cateva concluzii:

De ce Ponta?

-   Alegerea lui Victor Ponta  in fruntea PSD este intr-adevar rezultatul unui compromis intre “fostii” PSD-ului.  Insa niciunul dintre ei nu ar fi reusit sa  i se opuna cu sanse reale lui Mircea Geoana.  Domnul Geoana ar fi castigat in competia directa cu oricare dintre ei. Baronii PSD au ales rational sa se dea la o parte pentru ca altfel ar fi fost umiliti inca o data de Geoana.  Ponta a primit rasplata pentru consecventa in lupta politica si pentru cel mai mic numar de pasi gresiti facuti in ultimii ani.  Nu s-a ferit sa se implice in campaniile partidului cand a fost cazul si a reusit  sa nu fie identificat drept responsabil pentru esecuri.

- Victoria  lui Ponta nu este a lui Ion Iliescu ci a pesedistilor exasperati, umiliti si exclusi de la impartirea resurselor.   Cred ca a fost gresit interpretata primirea calduroasa de care s-au bucurat interventiile lui Ion Iliescu ieri.  Uralele si aplauzele au fost doar strigatul disperat al unei multimi in cautarea unui lider.  Despartirea PSD-ului  de Ion Iliescu s-a produs in 2005 si nu mai e cale de intoarcere.  Ieri a fost doar desavarsita tranzitia inceputa cu Nastase si continuata cu Geoana.  Ponta este reprezentantul unui fragment de burghezie romaneasca in cautarea unei reprezentari politice.  Cititi aceasta mini-biografie.

Loseri, “fosti” si plecati

- Printre cei care au pierdut ieri se numara Cozmin Gusa. Se puteau detecta accente de ura in promisiunea lui Victor Ponta ca nu se va lasa niciodata consiliat de domnul Gusa.  Tot la categoria asta intra si Dan Voiculescu care se vede obligat sa faca eforturi si mai mari daca vrea ca obscurul sau partid sa mai traiasca in preajma PSD.

- Vad deja ca Ponta este presat sa ia atitudine, sa se delimiteze de trecutul patat al partidului, sa promita un PSD ca o manastire de maici.  Nu o va face. Nici nu ar avea cine stie ce sens.  Ion Iliescu nu mai conteaza, oamenii sai sunt izolati, lumea incepe sa il priveasca doar ca pe un fel de curiozitate amuzanta.  La urmatoarele alegeri au sa voteze foarte multe persoane care nu se nascusera pe vremea cand Ion Iliescu chema minerii. Adrian Nastase, pe de alta parte, se va retrage pe locul ideologului, lasat liber de Iliescu, sperand sa isi salveze astfel mostenirea politica.  L-am ascultat cu atentie pe Nastase zilele astea.  Fostul premier pare in sfarsit sa accepte ca steaua sa nu se va mai ridica niciodata la fel de sus.

- Raman baronii locali sau regionali.  Acestia vor supravietui cata vreme vor reusi sa castige alegeri. Oprisan, Mazare si altii ca ei vor fi uitati imediat ce vor pierde posturile in care au fost alesi.  Asta nu depinde de Ponta ci de alegatori.

- Marian Vanghelie este un caz separat. Este si puternic, solid financiar  si lipsit de scrupule. Vanghelie va fi sacrificat doar cand executia sa va fi justificata pragmatic. Cred isi va mentine pozitia, nu si influenta, pana la alegerile locale din 2012.

- Mandatul primit ieri de Ponta urmareste si oprirea dezertarilor din randul parlamentarilor.  Nu cred ca noul presedinte al PSD va face vreun efort in directia aceasta in afara unor cazuri punctuale si bine delimitate.  Cu greu se poate spune ca plecarea  lui Serban Mihailescu sau a lui Culita Tarata sunt  cine stie ce pierderi. Cred ca Victor Ponta va incuraja discret si alte plecari.  Cu cat grupul independentilor aduna mai multi dalmatieni, cu atat mai multa credibilitate castiga presedintele PSD.   PD-L importa interesat buruienile din  PSD si, daca nu are vreo intentie secreta de a comite un sacrificiu ritualic cu adunatura eclectica stransa  la umbra lui Gabriel Oprea, o sa plateasca un pret foarte mare.   (scriam  acum mai bine de o luna ca PD-L incepe sa devina fostul PSD si imi mentin opinia)

- Victor Ponta nu are motive sa se teama de “noul” partid de stanga. Cata vreme din el vor face parte Oprea, Cozmanca sau  altii ca ei, riscurile sunt minore.

Crizele de nervi ale modernizarii

- Adeptii modernizarii PSD vor fi usor dezamagiti daca nu chiar frustrati de-a dreptul .  Ponta nu a primit mandat sa transforme PSD in model pentru social-democratia mondiala ci sa castige alegeri.  PSD va sustine in continuare Biserica Ortodoxa, va a vea accente nationaliste si va ignora minoritatile daca asta ii va aduce beneficii electorale.   Pe de alta parte, scriam mai sus,  Ponta este al treilea lider pe care pesedistii il aleg in fruntea partidului pentru a oferi o imagine de partid modern. Asa ca unele schimbari de discurs vor exista.  Ma astept, spre exemplu, ca PSD sa se descopere mai ecologist decat a facut-o pana acum.

- Atentie la iesirile nervoase ale noului presedinte al PSD.  Sunt convins ca vom mai auzi despre ele.  Discursul  temperat, inclusiv si matur rostit la Congres parea ca ii provoaca reale dureri viitorului presedinte al PSD. Nu acela este Victor Ponta cel real. Inteligent si capabil sa disimuleze, Ponta are totusi limitele sale. Intrebati-i pe apropiatii sai.

Fostul presedinte s-a comportat de-a lungul anilor ca si cum ar fi incercat din greu sa evite greselile lui Gorbaciov si sa imite succesul lui Deng Xiaoping.  Pana la un  punct  a si reusit.  Insa spectaculosul sau talent in ale echilibristicii ideologice, pasilor mici si indelung studiati in materie de gandire economica si echivocului in raportarea la istoria personala au facut din domnul Iliescu un fel de promisiune niciodata implinita.  Nu a fost nici stalinistul pe care si-l inchipuiau adversarii sai dar nici apostolul consensului national si dialogului cum i-ar fi placut sa ramana in istorie.

Destinul ii rezervase lui Ion Iliescu rolul  unui marunt politruc cu o cariera foarte  lunga. Ar fi fost demult uitat in galeria de  “fosti”  mediocri, grafomani si  inofensivi. O virgula oarecare intr-o istorie in buna masura necunoscuta inca.  Nu a fost asa.  Nu inteligenta sau competenta l-au facut pe Ion Iliescu inevitabil ci opozitia schiloada si inadecvata  la tot ceea ce reprezenta el.  Prea putini romani au inteles de unde vine, prea multi au cumparat  iluzia consensului vanduta la pachet cu promisiunea unei tranzitii calme.  Iar atunci cand iluzia a expirat, Ion Iliescu a fost inlocuit de anticomunistii post-Ceausescu, reformati la radicalism cand pericolul trecuse.

Uitati-va la cei cativa  care i s-au opus de la bun inceput.  Majoritatea dintre ei, cei care mai traiesc inca,  sunt la fel de izolati si stridenti. Neintelesi si nefrecventabili.     Intrucatva ironic,   anticomunismul fraudulos a fost cel mai eficient in lupta cu liberalismul-perestroika al domnului Iliescu.  Lupta s-a dus pe terenul disimularii si minciunii si doar asa a putut fi invins in 1996  doar pentru a se intoarce la putere 4 ani mai tarziu, mai puternic si mai legitim decat fusese vreodata.

Tot in registrul ironic trebuie interpretat  si acest anunt al retragerii din toate functiile detinute din PSD.  Jumatatile sale de adversari nu au reusit sa il trimita la puscarie pentru presupusele crime din timpul revolutiei,  nu au putut sa il de-legitimeze ca reprezentant al poporului, nici macar nu i-au atins mantia ideologica pe care imbracat-o si pe fata si pe dos in functie de circumstante.

Ion Iliescu se retrage infrant de proprii discipoli.  De minionii crescuti in umbra sa difuza.  De politicienii de rangul doi pe care i-a tolerat oportunist, mintindu-se ca le poate controla carierele si caracterele.  Englezii numesc asta “poetic justice”

Romania lui Iliescu este insa mai putin poetica.  Ne indepartam greoi de ea , insa pacatosul ei relativism isi produce inca efectele.  Uitati-va in jur, stiti cine sunteti, stiti unde traiti?

Cateva concluzii, la cald, fara a avea pretentia ca surprind intreaga stare de lucruri din PSD

- PSD este condus de Marian Vanghelie, legitimat in exterior de de Mircea Geoana. Mecanismul merge si invers: in subteran domnul Vanghelie depune marturie ca se pot face afaceri cu/la adapostul lui  Mircea Geoana.  Asa se explica bizarul meci pe tema locului in care va avea loc congresul.  Meci castigat de primarul sectorului 5 cu binecuvantarea presedintelui Senatului. Va aduceti aminte reverenta pe care Adrian Nastase o facea in directia lui Marian Vanghelie la o recenta intrunire a PSD?  Stia fostul premier ce stia.

-  Nu e clar ce rol au avut dosarele domnului Nastase de la DNA in decizia domniei sale de a se retrage din cursa.  Nu mai departe de acum o saptamana Dana Nastase dadea cu subsemnatul in fata procurorilor.  O fi intamplator?  Prefer sa nu incerc un raspuns. Cert este ca Adrian Nastase ar fi  un adversar mai dificil pentru PD-L decat Mircea Geoana.  E de preferat un oportunist suferind de amnezie selectiva si dispus sa negocieze orice unuia care vrea sa se razbune ( va mai amintiti apelul din 2003 privind dezintegrarea PD?)

- Puterea uriasa pe care o are PD-L in momentul asta ii face pe foarte multi dintre pesedisti sa se teama de schimbari. Prefera o structura greoaie dar totusi functionala unui efort reformist sau revansard, numiti-l cum vreti, inevitabil in cazul schimbarii presedintelui.  In multe organizatii este preferat un Mircea Geoana tolerant la micile intelegeri locale, unui Nastase care nu ar fi ezitat sa treaca la centralizarea deciziei, asa cum a mai facut-o. Altfel spus, pesedistilor a inceput sa le placa libertatea.

-Mircea Geoana are cele mai mari sanse sa fie viitorul presedinte al PSD si mai poate fi impiedicat de o larga coalitie a nemultumitilor.  Nu cred, sincer ca vreunul dintre candidatii ramasi in cursa are anvergura necesara pentru a reusi de unul singur.  Miron Mitrea dadea semne ca a priceput cel mai bine lucrul asta lasand sa se inteleaga ca e dispus la orice fel de discutii.  Cristian Diaconescu este mai respectat in afara partidului decat in interior iar Andrei Alexandru,  sa fim seriosi, cu greu ar  reusi sa obtina un loc in comitetul de cenzori al unui bloc din cartierul Militari.

- Din enumerarea de mai sus lipseste Victor Ponta, cel care a prezentat un program foarte bun insa s-a ferit sa si-l sustina in competitie directa.   Nu stiu daca statutul PSD mai permite, insa domnul Ponta ar trebui sa isi testeze si programul si propria-i maiestrie politica intr-o candidatura anti-Geoana.  Iar maiestria s-ar putea calcula in capacitatea de a convinge ceilalti actuali si fosti candidati sa ii ofere sprijinul.  Cata vreme nu face asta, Victor  Ponta imi aduce aminte de o expresie britanica care  suna cam asa: “ceata pe Canal, continentul e izolat”.  Indepartarea filosofica de centrul actiunii o sa il coste pe viitor,  iar continentul s-ar putea sa se izoleze si mai mult.

-Nu numai “nobilul”  Adrian Nastase primeste o lovitura ci si Ion Iliescu, cel care sufera,  probabil, de  un inceput de depresie zilele astea. Partidul sau,  jucaria sa preferata, o ia intr-o directie pe care nici el nici vreunul dintre apropiatii sai nu mai pare capabil sa o influenteze.  Stanga-caviar traieste pe mai departe prin Mircea Geoana, stanga muncitoresc-leninista  se indreapta incet-incet catre sfarsit.

- PSD va iesi din acest congres la fel de slabit sau chiar mai dezorientat decat intra.  Asta este probabil cea mai proasta veste. Paradoxal, asta ar putea fi si vestea buna.

Later edit: Victor Ponta candideaza. Jur ca nu am vorbit inainte

Asa ca domnul Urban a depus un amendament la legea ANI care urmareste sa ii oblige pe ziaristi  sa depuna declaratii de interese, la fel cum fac mai toti detinatorii de functii publice din Romania.  Altfel spus, Agentia Nationala de Integritate ar urma sa ne spuna cine sunt baietii rai din presa.

Sigur, este magulitor faptul ca domnul Urban asociaza ziaristii unor  oameni platiti din bani publici sa contribuie la bunul mers al statului roman, dar,  sa vezi minune,  majoritatea jurnalistilor romani lucreaza in companii private.

Senatorul PD-L sustine ca nu vrea decat primenirea jurnalismului romanesc.  Eu am dubii.

Nu e greu de banuit ce suma de frustrari  sta in spatele unei astfel de propuneri.   Unele sunt, poate, justificate. Insa indiferent de calitatea actului jurnalistic in Romania,   NU  statul este cel chemat sa decida ce e bine si rau in aceasta profesie.   Publicul roman este, cred eu, suficient de inteligent cat sa discearna si sa isi faca propriile alegeri atunci cand vine vorba despre outlet-uri de presa si formatori de opinie.

Nu as fi avut nimic impotriva unei astfel de idei cata vreme ar fi reprezentat un efort de autoreglementare in interiorul presei si nu ar fi presupus implicarea statului,  insa, cand ea  vine de la un om al puterii, permiteti-mi sa am rezerve.

Pentru ca nu am nicio indoiala ca in spatele fiecarei idei de felul asta sta o nefericita dorinta de a controla,  de a decide cine si ce poate scrie,  de a stabili ierarhii.

Nu a trecut suficienta vreme de la inlaturarea dictaturii pentru a ne permite mici deviatii fascistoide.

PS Vad ca domnul Urban s-a gandit ca blogger-ii ar trebui exceptati de la depunerea respectivei declaratii. Macar atat.

Ala micu’ nu e asa de mic

Nastase reprezinta promisiunea unei experiente partial castigatoare.  A condus, cu rezultate bune, un guvern al PSD si a dus cale de vreo 7 ani un razboi cu Traian Basescu fara ca acesta din urma sa reauseasca vreodata cu adevarat sa il rapuna. “Adriene nici nu stii cat de mic incepi sa fii”  a fost doar un element de etapa in evolutia politica a lui Adrian Nastase.  Adrian nu este nici mai mare, nici mai mic. E doar egal cu sine, la fel de ironic, sfidator si, de ce nu, inteligent peste limita PSD. La fel ca 1996, domnul Nastase aplica tactica asteptarii pana devine inevitabil in orice discutie privind viitorul partidului.  Ceea ce le  poate propune Nastase pesedistilor de rand este un fel de strangere a randurilor si opozitie ferma. Nu e neaparat rau, problema sta insa in legitimitazarea pozitiilor PSD. Cu Nastase in frunte, PSD este relativ izolat european si pus in permanenta defensiva acasa.  Nu poti conduce un partid intre doua intrevederi cu procurorii DNA.   Nu unul care pretinde respect si incredere din partea unui electorat care, asa cum preciza Vasile Dancu, a suferit schimbari fundamentale.

Cartoforul

Miron Mitrea se comporta ca un jucator de poker. Sunt putine sanse sa preia conducerea partidului (sprijinul din filiale e mai degraba subtire) insa cooptarea sa intr-o formula colegiala conducere pare sa aiba sanse.  I-am citit postarile de pe blogul personal si sunt inclinat sa cred ca diagnosticele pe care le pune partidului. sunt, in buna masura, corecte   Situatia sa e similara cu aceea a lui Adrian Nastase cu diferenta ca domnul Mitrea nu va avea niciodata anvergura politica a fostului premier.  Credibilitatea sa in interiorul PSD este grav afectata iar in exterior este privit de asemena cu rezerve. Miron Mitrea este mai degraba potrivit pentru rolul de Hrebenciuc, prin asta intelegand un fel de negociator-supravietuitor fara niciun fel de pretentii doctrinare sau de viziune politica de durata.  Miron Mitrea reprezinta, din nou, la fel ca si Adrian Nastase, establishment-ul administrativ si mediile de afaceri apropiate PSD.   Insa nu numai electoratul se schimba ci  si configuratia politica din teritoriu.  Alesii locali si oamenii de afaceri dependenti de resursele statului vor migra fara cine stie ce remuscari in sfera de interese a PD-L daca vor simti ca actuala guvernare se prelungeste pana spre alegerile din 2012.   Ceea ce comunica Miron Mitrea este o propozitie de tipul: “Rezistati, baieti, ca merge si asa. Ne putem intelege cu PD-L”.  E o varianta.  Insa de pe urma ei profita un cerc prea restrans de oameni, militantii si posibilii simpatizanti sunt un pic lasati pe afara.

Cristian si Mircea

Biografii asemanatoare (fosti diplomati, candidati cu rezultate catastrofale in tentativa de a castiga  Primaria Bucurestiului), Cristian Diaconescu si Mircea Geoana sunt garantii stagnarii.  In timp ce Mircea Geoana are de recuperat ceva demnitate pierduta in seara alegerilor, Cristian Diaconescu pare un fel de Geoana netestat.   Mircea Geoana nu mai dispune nici de legitimitate si nici de prezumtia de buna-credinta pe care a avut-o la inceputul mandatului.  Ceea ce poate face este, cel mult,   sa mentina partidul la limita supravietuirii si sa incerce sa limiteze sau sa rationalizeze pierderile fara sa poata face mare lucru pentru a le opri.  Lucru valabil de altfel si pentru Cristian Diaconescu.  Faptul ca i-a lipsit o voce ferma in anii din urma este in acelasi timp avantaj si dezavantaj. Exemplul Geoana e relevant din punctul asta de vedere.

Sprijinul de care se bucura domnul Diaconescu  in PSD este doar conjuctural si motivat de distanta respectuoasa pe care a impus-o fata de gruparile din partid.   PSD nu are nevoie acum de un pacificator ci de un presedinte eficient, care sa isi gandeasca strategiile dincolo de urmatoarele trei zile si de  invitatiile la Sinteza Zilei.

Si asa apare intrebarea

Este PSD reformabil?  Cred ca raspunsul este destul de clar. Nu.  Nu cu actualii lideri, nu cu actuala configuratie a relatiilor de putere in partid.   Prizonier al baronilor locali, al mediilor de afaceri si al propriului trecut (Iliescu, vesnicul Iliescu), PSD nu are cine stie ce sanse de redresare.  Mergand pe principiul “Jeana nu e moarta, Jeana se transforma” , PSD nu poate decat sa isi prelungeasca agonia, ignorat de mase si dispretuit de elite.  Va ramane un partid al intereselor speciale si indepartat de un electorat pe care nu il intelege si pentru ca nu il intelege, il cumpara.

In tot acest timp sute de mii de oameni raman nereprezentati sau aleg sa voteze cu dreapta pentru simplul motiv ca dorinta implicare politica ii forteaza sa aleaga rational raul cel mai mic.  Cred ca este doar o chestiune de timp pana cand la stanga va aparea o alternativa care sa scoata din discutie batrana, obosita si nefericita nomenclatura comunista. Insa, cata vreme aceasta alternativa nu exista,  PSD va pluti fara directie rugandu-se la Dumnezeul falsei social-democratii ca Traian Basescu sa savarseasca o data acea greseala majora care sa il scoata definitiv din jocul puterii.

Primele reactii au venit de la Bagdad unde oficiali irakieni si-au ascuns cu greu furia la auzul vestii.  Irakienii au platit pana la 60.000 de dolari fiecare astfel de dispozitiv  desi pretul oficial era de 16.000. Potrivit The New York Times, diferenta, deloc mica,  ar fi reprezentat costul instructajului, pieselor de schimb si al comisioanelor.   Ammar  Tuna, membru al comisiei de aparare din parlamentul iraqian,  a declarat ca pretul intregii afaceri se masoara atat in bani (peste 85 de milioane de dolari platite in total) cat si in sute de mii de vieti omenesti pierdute pentru ca aparatele vandute de compania britanica nu erau capabile sa detecteze mai nimic.

Ar fi fost greu.  Dupa ce a solicitat opinia unui laborator specializat, BBC a aflat ca tehnologia vanduta iraqienilor este in buna masura similara cu aceea folosita de magazinele din toata lumea pentru detectarea furturilor.  Nicio  legatura cu descoperirea de materiale explozibile.  Atat personalul militar american cat si politistii iraqieni obligati sa foloseasca aparatele isi exprimasera anterior rezervele cu privire la utilitatea acestora.  Nu a folosit la nimic.  Detectoarele se folosesc in continuare pe strazile din Bagdad.

Seful companiei britanice acuzate de frauda, Jim McCormick,   sustine ca suspiciunile de felul acesta  nu sunt  noi.  Domnul  McCormick, un fost politist intrat in afaceri,   a explicat ca produsele sale arata mai degraba primitiv si promite (ironic, cred eu) ca va lansa pe piata modele noi  care vor avea luminite stralucitoare pentru a inchide gura rauvoitorilor.

Si acum partea interesanta: costul de productie al unui astfel de aparat este de numai 250 de dolari, sustine New York Times iar furnizorii provin din Marea Britanie si…ta-da-daaam… Romania.  NYT nu ofera mai multe detalii cu privire la acest aspect insa la Bucuresti cineva trebuie sa isi puna intrebari.

Cine este furnizorul roman?

In Romania au fost fabricate doar anumite piese sau intreg dispozitivul?

In cazul in care erau in intregime fabricate aici, scanner-ele   dispuneau de o eticheta pe care scria ca sunt capabile sa detecteze  explozibili?

Guvernul de la Londra a interzis deja exportul detectoarelor  si inceput o ancheta.  O alta ancheta se desfasoara la Bagdad unde premierul Nouri al-Maliki a cerut de urgenta un raport asupra intregii afaceri.

Un caz clasic de coruptie.  Or,  cel putin asa arata la prima vedere.  Unul care, asa cum spunea parlamentarul iraqian, a costat vietile multor oameni  care s-au crezut protejati ori de cate ori, la intrarea intr-o institutie sau la filtrele organizate pe strazi au fost supusi controalelor.  De notat ca aparatele respective se folosesc si in Afganistan insa nicio tara din Occident nu a achizitionat vreun astfel de dispozitiv.

Merita? Merite?

Merita presedintele PSD sa fie ciuruit in felul acesta?  Tentatia e sa spun ca da. Nu mai insir aici lista greselilor facute de domnul Geoana. S-a tot scris despre ele,  inventarul a fost facut. Va propun insa altceva: sa ne amintim de Mircea Geoana cel de pana la alegeri.  Are, din punctul meu de vedere, cateva bile albe.  In primul rand a reusit sa tina PSD-ul unit si relativ solid, astfel incat sa il aduca la guvernare dupa 4 ani de opozitie in care nimeni nu i-a dat presedintelui PSD vreo sansa sa ramana in functie, cu atat mai putin sa se transforme intr-un candidat viabil la prezidentiale.  Sa nu uitam, PSD venea dupa guvernarea Nastase, competenta economic dar oribila din punct de vedere al criteriilor politice.  Fie si numai simpla sa prezenta in fruntea partidului a transformat PSD intr-un partid relativ respectabil.  E meritul lui Mircea Geoana.

Asa cum tot meritul sau este ansamblarea  formidabilei coalitii de la prezidentiale.  Sa ne inchipuim ce s-ar fi intamplat daca in locul lui Geoana ar fi fost Nastase.  Eu nu cred ca PNL-ul ar fi intrat intr-o astfel de intreprindere sinucigasa, cu toata incrancenarea anti-basesciana a domnnului Antonescu si  indiferent de aranjamentele puse la cale de Viorel Hrebenciuc.   Mircea Geoana mai are si meritul de a fi reusit sa adune, spuneam mai sus, 5 milioane de voturi.  Bun, multe dintre ele erau voturi negative anti-ceva-orice, dar ele au mers spre Mircea Geoana nu spre Ioan Talpes sau Corneliu Vadim Tudor.  Nu putem pune totul pe seama aparatului de partid, a fraudelor si a sprijinului lui Crin Antonescu.  Un alt plus in dreptul inca-presedintelui PSD este si capacitatea de a-si subordona orgoliul interesului politic imediat.  Solutia Johannis nu i-a apartinut dar era cat pe ce sa ii puna in brate presedintia.

Un alt merit, mai greu cuantificabil, al domnului Geoana este acela de a fi  reusit, pana la un punct,  sa propuna un model ne-mesianic al liderului politic roman.  Cu un cv decent si o figura de premiant,  Mircea Geoana parea a fi doar un produs de  clasa medie  al unei tentative de impunere a unui regim meritocratic embrionar in politica romaneasca.

Back to the future

A dat-o in bara.  A dat cu oistea in gard rau de tot.  Fie si numai pentru irosirea unui urias capital politic, domnul Geoana  trebuie sa raspunda.   I se cere insistent demisia iar colegii sai nici nu mai fac cine stie ce eforturi de mimare a respectului fata de seful de partid.  Ironia e stapana in aproape orice propozitie care il vizeaza, e prezenta  in orice zambet care ii este adresat.  Reporterii care tin microfoanele fac eforturi sa ramana seriosi.

In fata tuturor acestor lucruri, domnul Geoana mimeaza brav nepasarea si marsaluieste cu incapatanarea unuia caruia i s-a jucat o farsa dar nu vrea sa le dea satisfactie rautaciosilor.   Din punctul asta de vedere, domnul Geoana continua sa aplice nefericita tactica din ultimele luni ale prezidentialelor: “Fa-te ca nu exista si va disparea”.   Ei bine nu, nu va disparea.  Macar atat credit acordati-le, domnule Geoana, adversarilor si prietenilor dumneavoastra cati or mai fi.  Vor tine minte.  Umilinta “atacului energetic”  se transfera inclusiv asupra celor care va sprijina.  Si niciunul dintre ei nu va iubeste atat de mult incat sa o accepte pe gratis. Poate doar Nicu Banicioiu Poltergeist.  Restul nu.

Ce-i de facut?

In vremuri in care profeteste razboiul civil, domnul Geoana ar putea sa incerce un gest curajos.  Acela al demisiei din fruntea PSD.  Sigur, se vor gasi unii care vor spune ca e tardiv.  Nu e.

Mircea Geoana este genul acela de politician care are rareori initiativa. O eventuala demisie  ar putea sa ii mai restabileasca din prestigiu.  Incredintarea calculat-altruist a  misiunii de conducere a partidului altcuiva (cel mai probabil unui grup care sa reuneasca factiunile importante)  nu poate decat sa ii ofere domnului Geoana un ascendent moral in vederea apropiatului congres.   Intoarcerea la rolul de individ responsabil,  cu toti boii acasa  si preocupat de soarta partidului este, cred eu, un argument suficient pentru un om care nu prea mai are multe lucruri de pierdut. Pentru  PSD,  demisia domnului Geoana ar putea inseamna o sansa rara de a-si negociea in interior viitorul, de a trece la operatiune de damage-control, inainte ca tensiunile dintre grupari sa explodeze.    Asta este, de altfel,  cel mai  important lucru.

Razboiul civil despre care vorbea Mircea Geoana exista intr-adevar. Doar ca e la PSD. Deocamdata nu a luat amploare dar cine are vreun dubiu cu privire la directia in care merg lucrurile? Partidul  e slabit si incepe sa semene tot mai mult cu PDSR-ul anului 1997 cand doar Adrian Nastase si vreo doi baroni locali mai fluierau a paguba prin preajma lui Ion Iliescu in sediul central (pierderea lui Valeriu Steriu zilele trecute e un semnal ca si zonele de interes special incep sa se indeparteze de partid).   Isi doreste cineva o alta Alianta pentru Romania in locul unei opozitii cat de cat inteligente si solide?

Incapatanandu-se sa mearga in felul in care o face  pana la congres,  Mircea Geoana isi prelungeste agonia, isi anuleaza micile sanse de  supravietuire politica si gireaza un proces lent si ingrijorator de disolutie a unuia din marile partide ale Romaniei.  Mircea Geoana  nu a reusit in tentativa de a transforma din nou PSD in principalul partid al Romaniei. Poate insa sa il salveze.

PS:  Si Mircea Geoana l-a folosit pe Aliodor Manolea, zice Cristi Sutu. In ce ma priveste, am vorbit o data cu domnul Manolea cand presedintele Traian Basescu a venit la Realitatea FM in timpul campaniei electorale.   Judecand dupa  morga serios-neprietenoasa  pe care o afisa fara vreun motiv clar, am crezut ca e de la SPP.   Am inteles ca nu e asa atunci cand mi-a cerut pe un ton autoritar sa intervin pentru a-l opri pe cameramanul RTV care ii filma, prea insistent pentru gustul domnului Manolea, mainile domnului Basescu.  L-am refuzat (nu e ca si cum as fi putut face ceva, chiar daca as fi vrut). Cameramanul a continuat sa filmeze ce a crezut de cuviinta  pana la finalul interviului.

No such thing as a free lunch

La inceput, ambele incidente mi s-au parut amuzante.  Nu pot sa pretind ca nu inteleg de ce s-au enervat cei care s-au vazut obligati sa scrie “noi vrem respect” pentru a li se permite sa spuna ulterior ca nu le place Sorin Ovidiu Vantu.  De asemenea sunt oameni pentru care e greu ingurgitat o propozitie voit provocatoare ca “invidia e buna”.  In ce ma priveste, am considerat incercarea de a face publicitate prin captcha o idee buna, cata vreme ar putea contribui la viabilitatea comerciala a platformei. Pentru ca, oricat de cinic suna Dragos Stanca in comentarii, serverele pe care sta Vox-ul costa. Habar nu am cat, dar costa. There’s no such thing as a free lunch.

Recunosc ca mi s-a parut totusi bizar atunci cand am fost obligat sa completez respectivele cuvinte pentru a publica un comentariu acum vreo doua zile.  Am incercat sa inteleg de ce. Principiul este simplu, vechi de cand lumea, suporti publicitatea pentru a avea acces la continutul pe care il doresti. Cam ca la tv.  Problema in cazul de fata a fost implicarea activa a cititorului intr-o simulare  (pentru ca atat a fost)  de campanie publicitara.

Dincolo de latura funny a situatiei, am invatat o lectie din revolta “martorilor lui Fumurescu”.  Pentru cititori conteaza inca teribil de mult cuvantul scris, chiar daca acesta nu reprezinta decat o comunicare formala cu un server, care nu lasa urme vizibile si nu produce efecte imediate.   Apoi,  discutia, asa excesiva cum a fost, a fost si un semn de sanatate a mediului. Publicului nu i-a placut ceva, furnizorul de content a dat inapoi iar publicitatea pe vox va trebui sa apara in alte forme.  S-a intamplat si la case mai mari, vezi Facebook si scandalul din jurul noilor conditii de utilizare a site-ului.

O trimitere la Basescu

Si ar mai fi ceva. Cred ca reactia nervoasa a multora dintre cei care au protestat impotriva tiraniei capthca-cu-sens are o legatura directa cu campania electorala de anul trecut.  Sunt convins ca reactia ar fi fost mult mai slaba daca acelasi sistem s-ar fi implementat pe ziare.com (am ales exemplul la intamplare). Asta spune ceva despre problemele de imagine ale Realitatea-Catavencu.  Renuntarea la un anume model de monetizare pe Vox, nu rezolva mare lucru din punctul asta de vedere.

Si ne fereste pe noi de browser…

Celalalt incident la care ma refeream la inceput da nastere altor intrebari.  Ar trebui tolerate duritatile de limbaj?  Si daca da, pana unde?  Care e limita pana la care putem merge in spatiul public, nu neaparat pe Vox, cu excesele stilistice?  Il admir pe Mugur Varzariu (habar nu am cine e in viata civila :p) pentru incrancenarea cu care mitraliaza comentarii la propriile posturi insa nu ma omor dupa injuraturile cu care isi gratuleaza colegii de platforma sau cititorii care nu sunt de acord cu prea-multele sale certitudini.   In ceea ce il priveste pe Iulian Leca, el nu a facut decat sa exprime civilizat, un punct de vedere. Omul are probabil un mai ridicat simt al ridicolului si a simtit nevoia sa avertizeze asupra excesului de simptome din jurul cate unei cauze publice.  Traim vremuri in care falsa empatie, ipocrizia multimedia  si solidaritatea de tip “da-mai-departe-pe-messenger-si-sufletul-tau-va-fi-salvat” sunt norme.  Apelul la pentru un  pios “Tatal Nostru”  rostit in fata monitorului  e cam pe acolo, prin zona  mantuirii cu ajutorul browser-ului, fara reflectie in exces  si fara angajamente de durata.   Pe de alta parte, e inca legal sa ai convingeri religioase,  indiferent cum ti le manifesti. Iulian ar fi putut sa se opreasca dupa primul text  si sa nu cada in capcana de a-i raspunde Omului cu Certitudini.   Cred ca a gresit mai ales facand-o astfel.

Intervine Andreea Marin

E o diferenta totusi. In timp ce Mugur Varzariu ataca neobosit la baioneta, in texte si comentarii, Iulian Leca prefera sa nu nominalizeze si sa se mentina in zona generalului.  Si aici apar si intrebarile.  Cum e mai bine?  Sa iti duci propriile razboaie dupa modelul Andreea Marin-Mihaela Radulescu, cu publicul prizonier si spectator in acelasi timp? Sau e de preferat sa te mentii la nivelul principiilor,  tratandu-ti adversarii doar ca victime colaterale si reprezentanti ai unor categorii mai largi?  Si unde e publicul in toata aceasta dezbatere, a avut vreun castig din tot acest schimb de replici? Si daca da,  care?

PS Tragedia din Haiti este, dincolo de orice dubiu, inspaimantatoare.  Aveti aici un set de imagini exclusive publicate de Time.  Nu va uitati la ele daca sunteti mai sensibili.   Nu, n-am rostit  nicio rugaciune dupa ce le-am vazut.

• Ziarele raman totusi surse importante de informatie. Uitati-va numai de cate ori sunt citate ca sursa primara a informatiilor preluate si mestecate apoi la televiziuni sau pe bloguri.  Se intampla inca, destul de frecvent, credeti-ma. Apoi urmariti cei cativa editorialisti mari. Au uneori momente bune care se lasa texte memorabile.  Astfel de texte sunt citate in extenso pe Facebook si Twitter sau distribuite pe mail prietenilor sau colegilor de birou.
• Ziarele vor trebui sa se impace totusi cu ideea ca au pierdut de multa vreme batalia pentru breaking-news. De aceea nu cred ca mentinerea unui ziar doar pentru difuzarea pe print a stirilor de ieri e justificata in vreun fel.  La ora la care scriu, pe Twitter sunt mii de post-uri despre cutremurul din Haiti.  Pe  site-urile de stiri se publica deja primele reactii ale guvernelor straine.  Credeti ca o sa gasiti ceva in ziarele de maine? Evident nu. Si nici detalii despre eventualele stiri care au iesit  din talk-showrile de seara de la televiziunile romanesti. Nu va face nimeni editie speciala pentru ele, desi unele s-ar putea sa va intereseze.  M-as astepta ca in ziarul de maine sa gasesc articole care explica contextul stirilor de ieri, au informatii de backround si reusesc sa faca previziuni.  A, si ceva informatie noua.  Pretul pe care il platim pe ziare ar trebui sa fie un fel de taxa pe valoarea adaugata informatiei.
• Newsweek a ales anul trecut sa accepte lucrul asta si a schimbat conceptul. Acum publica mult mai multe comentarii si analize si a acceptat voluntar riscul scaderii tirajului mizand pe o crestere a calitatii publicului. Nu pare sa sufere teribil din motivul asta desi eu il preferam in varianta veche.  Si vorbim despre un saptamanal aici.
• Se spune adeasea ca print-ul ofera prestigiu. Scripta manent, asadar.  Foarte bine. De ce nu am miza, macar uneori asa, pe prestigiul semnaturii. Se risca vreun sef de redactie  sa il trimita pe Cartarescu sa faca un reportaj despre saracii din din mahalalele Brailei?  Sau pe urmele lui Panait Istrati, ca tot veni vorba de Braila. (Acum ceva vreme un ziar francez l-a trimis pe insusi Pascal Bruckner sa isi incerce mana pe un reportaj despre exorcistul de la Tanacu). Cititorii tin minte astfel de intamplari.
• Selectia subiectelor este alta mare problema.  Venind pe o agenda facuta aproape in totalitate de televiziuni, ziarele par de multe ori  reactive. Sigur, cu redactii demoralizate, subtiate pana la niveluri intolerabile  e greu sa produci calitate.  Insa o parte de vina apartine si celor care conduc redactiile respective. Dincolo de managementul de zi cu zi, ei mai au si un rol de forta creativa menita sa incurajeze si sa promoveze idei bune. Teroarea de tip “de-ce-nu-avem-primii-stirea” e contraproductiva.
• Pe de alta parte, The Daily Telegraph din Marea Britanie a servit involuntar o lectie de supravietuire anul trecut cand a inceput sa publice detalii despre cheltuielile pe care si le decontau parlamentarii de la Londra.  Povestea a avut urmari neplacute pentru cativa dintre cei vizati si dintre cele mai bune pentru Telegraph.  Ziarul si-a dozat efortul publicistic pe mai multe saptamani, a facut chiar si un supliment dedicat si a avut surpriza sa observe la final ca atat traficul pe net cat si tirajul au crescut simtitor.  Exclusivitatile vand inca ziare. Una pe an nu ajunge insa,  chiar daca se lasa cu demisia vreunui oficial.
• Nu cred ca trecerea pe online este vreun panaceu. Daca o redactie producea continut pe care publicul nu si-l dorea nu vad de ce ar produce continut mai bun pe online.  Asta mai ales in conditiile in care mediul nu e, asa cum par sa creada destul de multi, un fel de pajiste a libertatii absolute si loc de mantuire pentru ziaristi.   Reguli exista si pe net. Atata vreme cat vrei sa fii respectat.  Pe de alta parte, mijloacele sunt altele, timpii de reactie mai rapizi iar feedback-ul, necrutatorul feedback, e aproape instantaneu. Iti trebuie o vreme sa te adaptezi la lucrurile astea.  De asemenea banii din online nu sunt inca atat de multi incat sa poata absorbi tot ce nu mai poate sustine printul.   Intrebati orice om care lucreaza in mediul asta.
• Criza actuala a print-ului vine si de la absenta unei retele serioase de distributie.  Un tiraj de 5-6000 de exemplare pentru un ziar generalist este o invitatie la inchiderea redactiei.  Sigur redactia  are partea ei de vina, dar in absenta unei distributii cat de cat decente e reteta de faliment sigur. Nu am inteles niciodata de ce celebrii nostri moguli  nu au reusit sa se puna de acord asupra unei retele nationale de distributie a presei.  Ar fi fost o afacere buna din care nimeni nu ar fi avut de pierdut.  Altminteri, au momente in care par ca gandesc la fel

Noile fete ale ticalosiei si moartea lui David Carradine

Si acum partea neplacuta. Nu pot sa nu remarc  corul de dobitoci care se grabesc sa chiuie voios si anonim in subsolul fiecarei stiri despre disparitia cate unui ziar.  Nu reusesc sa imi dau seama daca e vorba despre rautate gratuita sau de prostie, la fel de inutila dar  motivata politic. Sunt de acord ca unele publicatii erau tinute artificial in viata, cred de asemenea ca nu intotdeauna tipul de jurnalism practicat de respectivele ziare avea vreo valoare. Insa disparitia lor  nu face in niciun fel vreun serviciu societatii.  Interesele care au tinut respectiva publicatie in viata nu au disparut o data cu inchiderea redactiei. La fel cum nu au disparut nici cei care au coordonat directia editoriala a acelor redactii. Oamenii aia sunt foarte vii si activi. Cel mult se poate spune ca s-au reorientat catre alte mijloace de a-si atinge scopul, indiferent care o fi ala.  Ne va lua o vreme sa intelegem noile fete ale ticalosiei.

Prefer  sa incerc sa deduc ce  naiba au in cap diversi oameni citindu-le opiniile, ascultandu-i sau privindu-i la televizor decat sa ii stiu planuind dracu’ stie ce departe de ochii lumii. Urmaresc cu atentie destul de multi indivizi ale caror pozitii publice nu imi plac, ma calca pe nervi sau imi provoaca scarba.  Mi s-a intamplat, nu o data, sa trag concluzii care mi-au fost folositoare fara ca asta sa imi schimbe parerea despre respectivii. Cum putem intelege lumea in care traim daca incercam cu orice prilej sa ne sufocam cu propriile opinii?

De ce cred ca exista o asemanare intre cele doua:

• PD-L, prin membrii sau apropiatii sai, domina toate institutiile importante ale statului: parlament, guvern, presedintie, justitie (recenta decizie a presedintelui de a refuza sa o numeasca pe Lidia Barbulescu la ICCJ e un exemplu).
• Dupa ce ani de-a randul s-a marketat ca un partid anti-sistem, acum a devenit una cu monstrul. La fel era si PSD pana in 2004, e adevarat, din motive cu totul diferite
• La fel ca si PSD in 2004, PD-L pregateste o modificare a Constitutiei de pe urma careia spera sa profite la viitoarele alegeri prezidentiale si parlamentare
• Tot ca in 2004, PD-L  se legitimeaza prin asocierea cu presedintele care, la randu-i, se comporta ca un parinte isi dojeneste micutul fara prea mare convingere, mai mult  asa de ochii lumii
• Opozitia este derutata, incoerenta si demoralizata ceea ce permite, deocamdata, PD-L sa guverneze folosindu-se de ceea ce eu as numi o coalitie amorala . La fel ca in 2004.
• La fel ca si PSD in aceeasi perioada,  PD-L reuseste in buna masura sa isi tina sub capac tensiunile interne. Asta nu inseamna ca nu exista si ca nu vor rabufni.  E absurd sa ne inchipuim ca la democrat-liberali domneste o liniste serena tulburata brusc de Cristian Preda.
• Fostul PDSR a devenit PSD adunand la un loc tot felul de grupari de stanga si de centru, incercand sa elibereze astfel culoarul ocupat de tot felul de partide  si partidulete care provocau confuzii sau iroseau voturi din cauza pragului parlamentar.  La fel si fostul PD. A devenit PD-L absorbind formal sau informal, personalitati din zona dreptei si a incercat, fara succes, sa preia PNL cu arme si bagaje.

Acestea fiind zise, micul gest de revolta al lui Cristian Preda este cumva indreptatit si natural. Domnul Preda vede PD-L mergand pe un drum cu care nu poate fi de acord.  Un drum care contrazice visul de doua decenii al intelectualului roman care isi doreste ca doctrina sa castige mai multa greutate in fata intereselor de moment.  Altfel spus, un drum care minimizeaza sansele intelectualilor de a influenta decizia politica.

Domnul Preda vede oligarhi si oligarhizare si e primul care are curajul sa o spuna atat de clar.  Insa curajul sau este usor tardiv. Nu imi aduc aminte ca actualul europarlamentar  sa se fi suparat prea rau intr-o vreme in care partidul domniei sale comitea una dintre cele mai mari mari si halucinante operatiuni de inselaciune politica la care am asistat vreodata.

Din acest punct de vedere, comparatia cu PSD sta din nou in picioare.  Cristian Preda este, intr-o oarecare masura, omologul lui Vasile Dancu in vremea guvernului Nastase.  Martor si participant direct la deciziile acelei administratii, domnul Dancu a reusit sa isi pastreze imaginea intelectualului de bine din PSD.  Cel care in momentul primei crize majore a partidului a reusit sa impuna numele viitorului lider.   Sa nu uitam ca Mircea Geoana este, in buna masura, creatia lui Vasile Dancu.

Si asta ma aduce la rostul neasteptatei izbucniri a lui Cristian Preda. Pe masura ce trece timpul sunt tot mai convins ca  ca in PD-L  sta sa inceapa razboiul de succesiune.   Putini sunt pedelistii care in discutii private nu vor recunoaste ca partidul are, pe termen mediu si lung, o uriasa problema.  Inconsistent doctrinar, umflat peste masura cu tot felul de “pragmatici”  si, mai ales, identificat pana la sufocare cu seful statului, PD-L  este prizonierul propriului succes iar o eventuala disparitie din peisaj a domnului Basescu va provoca o criza care risca sa duca la  trecerea in zona irelevantei politice.  Or asta e ultimul lucru pe care ni-l putem dori. Asa cum haosul din PSD nu face bine nimanui, nici o deriva a celui mai mare partid al Romaniei nu este de dorit.

In articolul din Dilema Veche spuneam ca PD-L este deja tarziu pentru astfel de discutii insa nu prea tarziu.  Aceiasi pedelisti de care aminteam mai devreme va vor spune ca rolul lui Emil Boc este de administrator nu de lider.   Un fel de arendas care pastreaza mosia functionala pana cand proprietarii se hotarasc asupra numelui mostenitorilor de drept.  Or, in perioada aceasta incepe dezbaterea.  Al cui este PD-L ?  Al politicienilor de cursa lunga, al organizatorilor si finantatorilor care mizeaza pe voturile clasei de jos  sau al intelectualilor implicati, al societatii civile si al burgheziei cu constiinta politica?

In momentul asta Cristian Preda (sprijinit, discret, din flanc de Sever Voinescu) seamana cu un fel de Don Quijote.  Nu e.  Dar are o problema.  Una care nu este numai a lui ci si  a tuturor intelectualilor angajati, formal sau informal. Niciunul dintre ei nu a castigat vreodata alegeri.  Nu a reusit sa se descurce in fata electoratului.  Pentru ca au preferat sa nu vada fraudele morale si ipocrizia din propria tabara  Au acceptat ca altii sa castige alegerile pentru ei.  Cumparand voturi, distribuind zahar si ulei si folosind administratia publica asa cum le-a cerut-o interesul de moment.  Or publicul sesizeaza aceasta inconsecventa si, pe buna dreptate,  are tendinta sa fie suspicios.

Asta nu anuleaza si nici nu invalideaza dezbaterea declansata de domnul Preda.  Exemplul Dancu ii ofera lui Cristian Preda suficiente motive sa nu taca. Sa isi continue micul razboi cu Emil Boc.   Chiar reactia iritat-ireverentioasa a presedintelui PD-L  sugereaza ca prin luarile sale de pozitie, europarlamentarul a atins cel putin un punct sensibil.  Membrii PD-L stiu foarte bine lucrul asta asa cum stiu ca partidul va pierde urmatoarele alegeri daca va balti in autosuficienta.  Iar atunci, daca Romania va fi inca democratica, Traian Basescu nu va mai fi Zeus. Ci doar un sef de stat din estul Europei  aflat in pragul pensionarii, pregatindu-se sa isi scrie memoriile.

Update: amicul Striblea insista aici asupra chestiunii inregistrarilor de campanie.  Merita citit.