Tudor Muşat

Discursul şi conferinţa de presă ale preşedintelui n-au lămurit mai nimic despre cum se va face reducerea de pensii şi salarii, indemnizaţii de şomaj sau de creştere a copiilor. Cred că nici nu şi-au propus aşa ceva.

Şi totuşi preşedintele a ieşit public a treia oară în decurs de o săptămînă, ca să vorbească despre măsurile de austeritate. Să condamne pensionările anticipate frauduloase şi administraţia supradimensionată. Clientela transpartinică şi eşecul clasei politice în a reforma statul. [ citeste mai departe ]

Reducerile de cheltuieli publice, chiar dacă izvorîte dintr-o nevoie imediată şi acută de bani la buget, oferă totuşi, măcar simbolic, oportunitatea unui început, unei adieri de reformă a sectorului bugetar. Necesară şi îndelung amînată, parte din reforma instituţiilor statului.

Am centralizat o serie de condiţii pe care mai mulţi analişti economici, oameni de afaceri sau jurnalişti le văd drept esenţiale pentru ca reducerea de pensii şi salarii să folosească măcar parţial la ceva. [ citeste mai departe ]

În primul rînd, constat că Boc e deja istorie. Nu mă refer la schimbarea lui formală din postul de prim-ministru, care e probabil o chestiune de timp. Sau dacă nu, oricum nu contează. Vorbesc despre prestaţia preşedintelui, care a comunicat în locul premierului  cel mai dur mesaj pentru ţară din ultimii ani. (Măsurile le-aţi auzit, probabil, pînă acum, nu cred că e cineva care să nu fie, direct sau indirect, afectat de ele). Emil Boc a acceptat să facă acest pas în spate şi din acest moment nu cred că cineva se va mai uita la el cu vreo urmă de respect sau încredere. [ citeste mai departe ]

În primul rînd, trebuie clarificată povestea cu "FMI cere".  Toate sursele apropiate negocierilor cu Fondul pe care le-am consultat – de la foşti şi actuali demnitari pînă la jurnalişti specializaţi pe economie – spun la unison că FMI nu cere şi nu impune măsurile prin care să se atingă ţintele stabilite. Eventual propune. Consultanţii FMI, inclusiv cei care lucrează cu Guvernul şi între vizitele delegaţiei, pot expune o variantă de lucru în termenii următori: [ citeste mai departe ]

Ponta s-a dus la Cotroceni şi a reuşit să se contreze cu Băsescu din primele minute. Nu zic că Antonescu trebuia să fie acolo pentru niscai vorbe de duh, dar prezenţa la consultările pe marginea A.N.I. mi se părea dacă nu obligatorie, măcar oportună. Din simplul motiv că se cerea certificată, o dată în plus, în faţa preşedintelui şi într-un cadru care atrage atenţia, poziţia faţă de funcţionarea agenţiei. [ citeste mai departe ]

Aproape că a meritat sacrificiul de ieri al premierului. În vreme ce toată lumea aştepta, după şedinţa de Guvern, date despre numărul bugetarilor concediaţi şi cum se vor face disponibilizările – că doar de-aia se întîlnise la Cotroceni cu preşedintele, cu o zi înainte – Boc a venit cu cele 11 pagini ale proiectului de modificare a Constituţiei. [ citeste mai departe ]

Mă interesează mai puţin fricţiunile dintre Ioana Muntean şi Realitatea TV, sau frustrările mascate în gesturi de cavalerism ale premierului, care dă lecţii televizate de libertatea presei, cu materialul (cubul) clientului. Dar dacă tot veni vorba, hai să vedem la ce a folosit vreme de un an şi jumătate să tot îndeşi microfoane sub nasul premierului. Sau al purtătorului său de cuvînt.

De la capătul dinspre Palatul Victoria al microfonului am auzit despre reforma statului şi reducerea Parlamentului. Despre "guvernul investiţiilor". De măsuri anti-criză. [ citeste mai departe ]

Sa-l plimbi pe Geoană încă doi ani şi jumătate pe la mitinguri şi la televizor, în speranţa că va aduna voturi pentru colegi la locale şi parlamentare, sau că măcar va face o opoziţie coerentă actualei guvernări, nu mai era oricum o afacere. Aşa că bun venit, Ponta! Faţa nouă care să ia locul calului mort era necesară.

Spre deosebire de Geoană, care a avut mereu imaginea unuia tras de sfori (şi pe sfoara) de cîte cineva, şi a cărui prestaţie părea să depindă mereu de conjuncturi, Ponta este, aşa cum îl percep eu, cel puţin, un asset în sine: [ citeste mai departe ]

Nu sînt în general un fan al măsurilor (excesive) de protecţie socială. Şi nu am deocamdată copii. M-a surprins însă negativ anunţul ministrului muncii, că de la anul alocaţia pentru minori ar putea fi calibrată în raport cu veniturile părinţilor: părinţi bogaţi = alocatie mică, şi invers.

Mi se pare că sînt de discutat principiile. Mică, mare, simbolică sau nu, alocaţia stabilită prin lege are legătură cu copilul, nu cu părintele. Egalitatea la naştere, dacă vreţi, ar fi unul din aceste principii. [ citeste mai departe ]

După ce lui Geoană i s-a găsit, în premieră pe ţară, măcar în acte, casa pe care zicea de-o viaţă că n-o are, iar lui Năstase i s-a pus a treia oară sechestru pe casa pe care o are, aşa, de reamintire că are şi un dosar instrumentat, mă pot gîndi doar la cît de convenabile sînt toate astea pentru Cristian Diaconescu. Last man standing. Mitrea nu se pune. (Si oricum, fie şi numai conturile blocate ale lui Burci mă fac să mă întreb cînd îi vine rîndul). Iar Andrei Alexandru "candidează" doar ca să mai vorbim un pic despre Iliescu. [ citeste mai departe ]